Transferarea
persoanelor condamnate. Procedură. Soluţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Transferarea persoanelor condamnate
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- transferarea persoanelor condamnate
Legea
nr. 302/2004, art. 139, art. 149,
art. 151
1. În conformitate cu art. 151 din Legea nr.
302/2004, prevederile art. 149, referitoare la procedura de soluţionare a
cererii privind transferarea persoanei condamnate în vederea executării
pedepsei într-un penitenciar din România, se completează cu cele ale art. 138
și art. 139, iar potrivit art. 139 alin. (4) din aceeași lege, cererea se
judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea
persoanei condamnate.
Prevederile legale referitoare la
obligativitatea citării persoanei condamnate sunt încălcate în cazul în care
persoana condamnată a fost citată la penitenciarul din statul de condamnare,
însă dovada de comunicare a citaţiei nu a fost returnată instanţei.
2. În cazul în
care curtea de apel a fost sesizată în procedura de transferare a persoanelor
condamnate, conform art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, de către
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, pentru
recunoașterea hotărârii străine și punerea în executare a acesteia, curtea de
apel nu poate dispune restituirea cauzei la procuror, întrucât o astfel de
soluţie nu are fundament juridic în dispoziţiile Legii nr. 302/2004, care impun
judecarea cererii de transferare de urgenţă și cu precădere. Dacă instanţa
consideră că sunt necesare informaţii suplimentare sau documente ajutătoare în
sensul art. 149 alin. (1) raportat la
art. 134 din aceeași lege, le poate solicita autorităţilor competente.
I.C.C.J., secţia penală, decizia
nr. 1276 din 6 aprilie 2009
Prin rezoluţia nr. 3120/II-5/2008
din 31 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a
solicitat, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea
sentinţei penale nr. 305/2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din Sevilla, Spania, privind pe
condamnatul M.I., cetăţean român, și transferarea acestuia în
vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare într-un penitenciar
din România.
Curtea de Apel București, Secţia a
II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, prin sentinţa
penală nr. 305/F din 26 noiembrie 2008, trimiterea cauzei la parchet, în
vederea obţinerii tuturor relaţiilor necesare soluţionării cererii de transfer
formulate de condamnatul M.I. și pentru legala sesizare a instanţei.
Pentru a pronunţa această soluţie,
instanţa a considerat că materialul înaintat de parchet este incomplet în
raport cu dispoziţiile art. 143, art. 149 și art. 129 lit. f) din Legea nr.
302/2004, lipsind acordul expres al statului spaniol cu privire la transferarea
persoanei condamnate și cazierul judiciar din Spania al acesteia.
Totodată, s-a mai constatat că nu
s-a verificat dacă persoana condamnată este în stare de detenţie și la ce
penitenciar, în vederea îndeplinirii procedurii de citare, conform art. 151 cu
referire la art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susţinut
că soluţia de desesizare a instanţei este nelegală și că hotărârea a fost
pronunţată fără ca persoana condamnată să fi fost legal citată.
S-a solicitat casarea hotărârii și
trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat este întemeiat.
1. În conformitate cu dispoziţiile
art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, „îndată ce
Ministerul Justiţiei primește declaraţia de consimţământ de la statul de
condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe
lângă curtea de apel competentă, care,
la rândul său, sesizează curtea de apel
pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină și să o pună în executare”,
iar potrivit art. 151 din aceeași lege, „prevederile art. 149 se completează cu
cele ale art. 138 și 139.”
Conform art. 139 din Legea nr.
302/2004, cererea se judecă în camera de consiliu cu participarea procurorului
și cu citarea persoanei condamnate.
2. Din
examinarea actelor dosarului se constată că persoana condamnată M.I. se afla la
data sesizării Curţii de Apel București în Penitenciarul Sevilla,
în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.
305 din 21 septembrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din orașul Sevilla, Spania, pentru săvârșirea infracţiunilor de furt
cu violenţă și vătămare corporală, prevăzute în art. 147, art. 148 și art. 242
C. pen. spaniol.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea
de 14/15 aprilie 2007, în jurul orelor 3,30, M.I. și S.C., însoţiţi de o altă
persoană de sex masculin, l-au lovit pe paznicul hotelului A. din Sevilla și, după ce
l-au imobilizat, au sustras bani și obiecte din casetele de valoare situate în
spaţiul din incinta hotelului.
Potrivit actelor comunicate de
autorităţile judiciare spaniole, condamnatul M.I. a început executarea pedepsei
la 7 mai 2007, aceasta urmând să fie considerată executată la 4 mai 2012.
3. Prin declaraţia pe care a dat-o
la 14 martie 2008 în Penitenciarul Sevilla, persoana
condamnată și-a exprimat consimţământul la transferarea pentru continuarea
executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autorităţile judiciare
spaniole și-au dat acordul la transfer, sesizând Ministerul român al Justiţiei
pentru declanșarea procedurii de transferare a persoanei condamnate, toate
acestea fiind urmate de învestirea instanţei competente.
4. Rezultă din dosarul instanţei
de fond că, în vederea soluţionării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București, persoana condamnată a fost citată la Penitenciarul Sevilla, fără ca dovada de comunicare a actului să fie
returnată instanţei.
Așa fiind, au fost încălcate
dispoziţiile legale evocate referitoare la obligativitatea citării persoanei
condamnate.
5. Pe de altă parte, se constată
că soluţia de restituire a sesizării către procuror nu are fundament juridic în
dispoziţiile Legii nr. 302/2004, acest act normativ impunând judecarea cererii
de transferare de urgenţă și cu precădere.
În ipoteza în care instanţa ar fi
considerat necesare informaţii suplimentare de la autoritatea judiciară străină
ori înscrisuri ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art. 134 din
același act normativ, nimic nu o
împiedică să le solicite autorităţilor competente.
6. Faţă de
considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate, Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul
declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinţei penale nr. 305/F din
26 noiembrie 2008, a casat sentinţa penală atacată și a trimis cauza spre
rejudecare la Curtea de Apel București.
În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond urmează a proceda la citarea legală a persoanei condamnate M.I. aflată, conform actelor depuse în recurs, la Penitenciarul din Huelva, Spania și de a aprecia asupra necesităţii unor înscrisuri ajutătoare.