Concurs ideal de infracţiuni. Omor. Rele tratamente aplicate minorului
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Pluralitatea de infracţiuni
Indice alfabetic: Drept penal
- concurs ideal de infracţiuni
- omor
- rele tratamente aplicate minorului
C. pen., art. 33 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d),
art. 176 alin. (1) lit. a), art. 306
Fapta părintelui, de a exercita în mod repetat violenţe asupra copilului său minor, care au avut ca rezultat paralizia parţială a copilului, și de a reitera exercitarea violenţelor asupra copilului după paralizia parţială a acestuia, cauzând decesul victimei minore, întrunește atât elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., aflate în concurs ideal de infracţiuni, întrucât prin exercitarea violenţelor repetate, care în final au cauzat decesul minorului, părintele a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1646 din 5 mai 2009
1. Tribunalul Gorj, Secţia penală, prin sentinţa nr. 743 din 16 decembrie 2008, soluţionând cauza penală în primă instanţă, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata P.V. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).
Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Instanţa a reţinut în fapt că inculpata P.V. a întreţinut relaţii de concubinaj cu numitul T.I., din care au rezultat minorele P.C. și V.P., victima în cauză.
Urmare a relaţiei tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violenţe fizice în urma cărora minora a rămas parţial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situaţii, inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineaţa zilei de 14 mai 2008.
Inculpata a recunoscut necondiţionat, la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, faptul că „a lovit pe minoră în mod repetat cu palma peste cap și restul corpului”, inclusiv în zilele de 12 și 13 mai 2008 „când a presat-o cu mâna în zona gâtului”, constatând decesul acesteia „în dimineaţa zile de 14 mai 2008”; a motivat comportarea agresivă amintită prin aceea că, aflându-se în relaţii de concubinaj cu martorul T.I., acesta a negat paternitatea minorei V.P.
Expertizarea psihiatrică a inculpatei a concluzionat că aceasta nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului și consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.
2. În cauza a declarat în termen apel, între alţii, procurorul, criticând sentinţa penală nr. 743 din 16 decembrie 2008 pentru netemeinicie sub aspectul greșitei reţineri în favoarea inculpatei, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul legal special prevăzut de lege, a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Cu respectarea principiului contradictorialităţii și a dreptului la apărare, prevăzute în art. 289 și art. 294 C. proc. pen., precum și în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale - fiind depuse la dosar anterior, cu adresa nr. 370/3/2/2009 din 28 ianuarie 2009 - procurorul de ședinţă a susţinut în cadrul dezbaterilor și motivele suplimentare de nelegalitate privind reţinerea vinovăţiei penale a inculpatei și pentru infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în concurs ideal cu aceea de omor calificat și deosebit de grav dedusă iniţial judecăţii prin rechizitoriu și, respectiv, interzicerea ca pedeapsă complementară și a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. („drepturile părintești”, „dreptul de a fi tutore și curator”).
Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 38 din 25 februarie 2009, verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor și materialul aflat în dosarul cauzei - în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. - în apelul procurorului ce a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat parţial sentinţa pe latură penală, iar în rejudecare a înlăturat dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a majorat la 23 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea de omor calificat și deosebit de grav și a aplicat inculpatei alături de pedeapsa principală amintită pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata de 8 ani.
Cererea formulată de procuror privind reţinerea vinovăţiei inculpatei - în raport cu tratamentul violent repetat aplicat fiicei sale minore în intervalul de numai o lună de la naștere, până la decesul acesteia intervenit la data de 14 mai 2008 - și pentru infracţiunea concurentă de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că „violenţele exercitate în mod repetat asupra unei victime și care au condus în cele din urmă la decesul acesteia se absorb, în mod natural, în infracţiunea mai gravă, aceea de omor”; în acest sens s-a argumentat și că prin Decizia nr. 37/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - Secţiile Unite „s-au avut în vedere alte infracţiuni decât cea de omor”, astfel că această decizie în interesul legii nu este aplicabilă în speţă.
3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs, între alţii, procurorul.
Recursul formulat de procuror a fost motivat în scris pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cu solicitarea de a se reţine vinovăţia penală a inculpatei pentru săvârșirea în concurs ideal a infracţiunilor de omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente aplicate minorului; oral, cu ocazia dezbaterilor - cu respectarea principiului contradictorialităţii prevăzut în art. 289 C. proc. pen. - procurorul a invocat și motivul suplimentar de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificând motivele de recurs în cauză, pe baza materialului aflat în dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., constată următoarele:
Recursul procurorului circumscris cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. este fondat, urmând a fi admis ca atare în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., există concurs de infracţiuni, ideal, atunci „când o acţiune sau inacţiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracţiuni”; ca atare, în situaţia concursului ideal de infracţiuni, același fapt comportă o analiză distinctă din punctul de vedere a două infracţiuni, în funcţie de obiectul juridic special, de elementele constitutive caracteristice ale infracţiunilor respective. A considera altfel ar însemna a lipsi de eficienţă juridică dispoziţiile din art. 33 lit. b) C. pen. privind cumulul ideal de infracţiuni, ceea ce ar fi contrar reglementării de ansamblu a instituţiei juridice amintite în sistemul de drept românesc. În același sens este și Decizia nr. 37/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - Secţiile Unite, precum și decizia anterioară în interesul legii nr. II/2005, ce au statuat cu caracter particular, folosind criteriile interpretative conţinute în art. 33 lit. b) C. pen., că infracţiunile de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală și lipsire de libertate în mod ilegal, comise asupra unui minor, prevăzute în art. 180 C. pen., art. 181 C. pen. și, respectiv, art. 189 C. pen., se află în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen., în măsura în care „datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor care le-a produs” faptul unic ilicit realizează conţinutul constitutiv al ambelor infracţiuni sus-menţionate.
Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută în art. 306 C. pen. este o infracţiune de pericol care se consumă în momentul în care, urmare a relelor tratamente, victimei minore i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală; ca atare, când urmare a actelor comisive (loviri, violenţe) ori omisive (neasigurarea hranei, îmbrăcămintei ori altor condiţii pentru existenţa și dezvoltarea normală) comise de subiectul activ, minorului - subiectul pasiv al infracţiunii - i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală, dar a fost produs și un alt rezultat ce intră în conţinutul constitutiv al unei alte infracţiuni, există un concurs ideal de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.
În speţă, faptul unic ilicit dedus judecăţii constă în aceea că, urmare a relaţiei tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei V.P., după externarea din spital, inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2 - 3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violenţe fizice în urma cărora minora a rămas parţial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida acestei situaţii, inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei, ce a fost constatat în dimineaţa zilei de 14 mai 2008.
În considerarea situaţiei de fapt sus-menţionate, în cauză infracţiunea separată prevăzută în art. 306 C. pen. s-a consumat în momentul în care, urmare a actelor de agresiune exercitate de inculpată asupra sa, victima minoră a suferit o paralizie parţială, dovada indubitabilă de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale și morale a acesteia, coexistând în condiţiile art. 33 lit. b) C. pen. cu infracţiunea de omor calificat și deosebit de grav, consecinţa decesului ulterior al victimei în condiţiile anterior arătate.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 februarie 2009, a casat decizia penală sus-menţionată și sentinţa penală nr. 743 din 16 decembrie 2008, cu privire la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, dintr-o singură infracţiune prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunile concurente prevăzute în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și în art. 306 C. pen.; a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 23 ani, la 25 ani închisoare, iar în baza art. 306 C. pen., a condamnat pe inculpată la 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata P.V. să execute 25 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor.