Viol. Tentativă. Infracţiune consumată
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală
Indice alfabetic: Drept penal
- viol
C. pen., art. 20, art. 197 alin. (1) și (3)
Dacă agresiunea sexuală asupra victimei minore în vârstă de 7 ani, săvârșită profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voinţa datorată vârstei, a fost întreruptă prin intervenţia unei alte persoane, înainte de consumarea actului sexual, fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol prevăzută în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., iar nu ale infracţiunii de viol în forma consumată.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1712 din 11 mai 2009
Prin sentinţa nr. 762 din 9 decembrie
În baza dispoziţiilor art.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost contopit restul de 1.200 zile de închisoare, cu privire la care s-a revocat liberarea condiţionată, cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, dispunându-se ca inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Pe durata și în condiţiile prevăzute în art.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 29 iunie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul F.M. s-a deplasat la locuinţa familiei părţii vătămate minore A.F., pentru a-l invita pe tatăl acesteia la aniversarea zilei de naștere a numitei I.M., sora inculpatului. A.C., tatăl părţii vătămate, i-a spus inculpatului că va da curs invitaţiei mai târziu, întrucât trebuie să facă o cursă cu autoturismul proprietate personală.
De la locuinţa numitului A.C., inculpatul s-a reîntors la locuinţa numitei I.M., unde a mai rămas aproximativ două ore.
În jurul orei 20,00, partea vătămată A.F. în vârstă de 7 ani, împreună cu sora sa, A.P., în vârstă de 3 ani, a plecat către locuinţa bunicilor, pentru a lua de la aceștia o sticlă cu lapte.
În timp ce minorele se deplasau către locuinţa bunicilor, în momentul în care au ajuns în dreptul societăţii comerciale M., au fost ajunse din urmă de către inculpatul F.M., care le-a abordat.
Profitând de credulitatea și naivitatea specifică vârstei minorelor, inculpatul le-a convins, cu ușurinţă, să-l însoţească sub un pod aflat în apropiere.
Imediat ce au ajuns sub pod, inculpatul a așezat-o pe minora A.P. pe o grindă a podului, după care a dezbrăcat-o pe partea vătămată A.F. Inculpatul și-a dat în jos, până în dreptul genunchilor, pantalonii și lenjeria intimă și s-a urcat deasupra minorei A.F., cu intenţia - cea mai probabilă - de a realiza un raport sexual normal, lucru pe care însă nu a reușit să-l facă.
Apoi, inculpatul s-a așezat în genunchi în faţa părţii vătămate și, în timp ce cu o mână o ţinea, cu cealaltă mână a mângâiat-o în zona organelor genitale. La un moment dat, inculpatul a încercat să-și introducă degetul în vaginul minorei A.F., moment în care a intervenit martorul V.E., care a strigat la inculpat, împingându-l totodată, fiind astfel întreruptă desfășurarea activităţii infracţionale.
Surprins de apariţia martorului V.E., inculpatul F.M. s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a părăsit în fugă locul comiterii faptei.
În momentul apariţiei martorului V.E., partea vătămată era speriată și plângea, motiv pentru care martorul s-a îngrijit să le scoată pe cele două minore de sub pod, lăsându-l astfel pe inculpat să părăsească zona respectivă.
Imediat ce le-a scos de sub pod pe cele două minore, martorul V.E. a anunţat organele de poliţie care, la scurt timp, s-au prezentat la faţa locului.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate minore, declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului și planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie, copia certificatului de naștere al părţii vătămate minore, rapoartele de evaluare psihologică din 30 iunie 2008 și din 25 noiembrie 2008, procesul-verbal din 29 iunie 2008 întocmit de echipajul de poliţie sosit la faţa locului, copia sentinţei penale nr. 372 din 3 noiembrie
Prin decizia nr. 2 din 19 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iași, Secţia minori și familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul F.M. și de procuror.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs procurorul, care, în scris, a reiterat motivul invocat în faţa instanţei de apel vizând individualizarea pedepsei, respectiv a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct.
Prin concluziile orale formulate, reprezentantul parchetului a invocat, în plus, și cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt și a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Totodată, încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, sub acest aspect solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de viol prevăzută în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. fiind nefondată.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., infracţiunea de viol constă în „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voinţa.”
Ca atare, infracţiunea de viol este o infracţiune complexă al cărei element material al laturii obiective se poate realiza, fie prin două acţiuni distincte, dar conjugate (actul sexual - acţiune scop, realizat prin acţiunea de constrângere - acţiune mijloc), fie printr-o acţiune (actul sexual) realizată în anumite condiţii care exclud consimţământul victimei (imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voinţa).
Definirea actului sexual de orice natură a generat dificultăţi în practica judiciară, astfel că, în vederea unificării acesteia, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a statuat, în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 3/2005), că prin act sexual de orice natură se înţelege „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex.”
În această interpretare, noţiunea de act sexual de orice natură include atât raporturile sexuale normale, dar și cele nefirești, heterosexuale.
Rezultă deci că, în înţelesul art. 197 alin. (1) C. pen., orice modalitate în care au loc raporturile sexuale între persoane de sex diferit, precum și relaţiile sexuale între persoane de același sex constituie act sexual.
Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexuală, actul sexual înseamnă, în primul rând, penetraţia sexuală, indiferent dacă se realizează prin conjuncţie corporală între agresor și victimă sau prin folosirea unui corp străin, iar dacă oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrângere menţionate în art. 197 alin. (1) C. pen., fapta constituie infracţiunea de viol.
Din cele expuse mai sus rezultă că infracţiunea rămâne în forma tentativei ori de câte ori activitatea infracţională a fost oprită înainte de consumarea actului sexual. Limita superioară a tentativei la viol o constituie întreruperea acţiunii de executare înainte de realizarea actului sexual, iar dacă această limită a fost depășită, există infracţiunea de viol în formă consumată.
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul, dându-și seama că nu poate realiza un raport sexual normal cu partea vătămată, a luat hotărârea de a obţine satisfacţie sexuală, prin realizarea unui alt act sexual, respectiv introducerea degetelor în vaginul minorei. Astfel, minora A.F., în mod constant, a relatat că inculpatul a încercat să-i introducă „ceva în vagin”, susţinere care se coroborează cu depoziţia martorului V.E. care a arătat că „F.M. era în genunchi în faţa fetiţei și o ţinea cu o mână, iar cealaltă mână o avea în zona organelor genitale ale fetiţei.” Același martor a mai arătat că, în momentul în care s-a apropiat de minoră, aceasta plângea și i-a spus că are dureri în zona organelor genitale, acest aspect confirmând existenţa unei încercări de penetrare a vaginului părţii vătămate, nefinalizată însă.
În drept, fapta inculpatului F.M. care, în seara zilei de 29 iunie
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, însă, că recursul declarat de procuror este întemeiat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Potrivit art.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Faţă de pericolul social concret pe care îl prezintă fapta inculpatului, de împrejurările în care aceasta a fost comisă - asupra unei minore în vârstă de 7 ani, prin acostarea acesteia într-un loc public și apoi prin conducerea ei într-un loc izolat (sub un pod), în prezenţa unui alt minor în vârstă de doar 3 ani, profitând de neputinţa victimei de a se apăra și de a-și exprima voinţa -, de urmările produse, atât asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părţii vătămate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator, este netemeinică, impunându-se majorarea cuantumului acesteia.
Trebuie avut în vedere, totodată, faptul că psihologul care a evaluat-o pe partea vătămată a constatat, ca și consecinţe imediate ale abuzului la care minora a fost supusă, instalarea unei stări de anxietate, flash-back-uri cu scene din momentul abuzului, sentimente de insecuritate privind persoanele (de gen masculin) necunoscute, frică, teamă faţă de agresor și lipsa încrederii în adulţi.
Cu privire la consecinţele pe termen lung pe care abuzul sexual le poate avea asupra psihicului părţii vătămate minore, specialistul a arătat că acestea pot fi multiple, întrucât odată cu înaintarea în vârstă, partea vătămată va conștientiza implicaţiile și semnificaţiile faptei comise asupra sa. Ca și posibile consecinţe pe termen lung au fost enumerate: un nivel scăzut al stimei de sine, supraresponsabilizarea peste nivelul vârstei, evitarea relaţiilor intime și chiar tulburări de dinamică sexuală, izolare afectivă și socială.
De asemenea, inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, la scurt timp (aproximativ 3 luni) după ce fusese liberat condiţionat.
Astfel, la data de 18 martie 2008, inculpatul F.M. a fost liberat condiţionat din Penitenciarul Iași, din executarea unei pedepse de 13 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 372 din 3 noiembrie
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 2 din 19 februarie