Acţiune civilă. Infracţiuni contra persoanei. Daune morale
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- acţiune civilă
- daune morale
C. proc. pen., art. 14
1. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată. În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
2. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009
Prin sentinţa nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen.
În baza art. 181 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infracţiunea de vătămare corporală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea exerciţiului pentru inculpat a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu suma de 874,35 lei, plus dobânzi și penalităţi de întârziere până la data stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile G.I. suma de 465,21 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele
Partea vătămată G.I. și inculpatul M.I. sunt consăteni, deţinători a două imobile care se învecinează și în relaţii de dușmănie de foarte mult timp, relaţii legate de graniţa discutabilă dintre acestea, ceea ce a generat numeroase procese civile și penale între cei doi.
La data de 6 martie 2007, ora 930, după ce în prealabil a fost anunţat că gardul dintre cele două imobile (ca materializare a graniţei disputate) a fost parţial deteriorat, inculpatul s-a deplasat la reședinţa sa din satul V. și, constatând cele întâmplate, s-a apucat să repare acest gard.
După ce inculpatul a început operaţiunea de reparare a gardului, de cealaltă parte a acestuia au apărut, ieșind din casă sesizaţi de zgomotul acestei operaţiuni, partea vătămată împreună cu soţia sa. Lucrarea în curs de efectuare și animozităţile dintre părţi a determinat producerea unei altercaţii între părţi, care a degenerat și care a culminat cu lovirea de către inculpat a părţii vătămate cu partea metalică a hârleţului cu care lucra, în cap, lovitură aplicată peste gardul în litigiu.
Deși forţa loviturii aplicate părţii vătămate a fost atenuată de căciula de blană pe care o purta și de o scândură de la gard întâlnită în traiectul ei de lama agentului vulnerant, aceasta s-a soldat cu producerea unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fisură compactă externă parieto-occipitală de calotă craniană, leziuni traumatice în urma cărora victima a fost spitalizată.
Pentru vindecarea leziunilor cauzate părţii vătămate au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite nepunând în primejdie viaţa părţii vătămate.
Pentru a reţine această stare de fapt instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, certificatul medico-legal din 8 martie 2007, raportul de expertiză medico-legală din 27 septembrie 2007, raportul de expertiză medico-legală serologică din 4 iulie 2007, declaraţiile părţii vătămate G.I., declaraţiile martorilor L.A. și G.F., precum și declaraţiile inculpatului M.I.
Prin decizia nr. 60/A din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia penală, a admis apelurile declarate de procuror și de partea civilă G.I. împotriva sentinţei nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală, a desfiinţat sentinţa penală atacată și, rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I., din vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen., în tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata stabilită în art. 71 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de un an, după executarea pedepsei închisorii.
A constatat că prejudiciul în sumă de 874,35 lei cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu a fost recuperat în întregime.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale și suma de 12.000 lei daune morale.
Prin aceeași decizie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentinţe.
Prin decizia nr. 3780 din 19 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpatul M.I. și de partea civilă G.l. împotriva deciziei nr. 60/A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală și a casat decizia penală atacată și sentinţa penală nr. 37 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și soluţionarea laturii civile a cauzei.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani și a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a suspendat executarea pedepsei accesorii și a menţinut celelalte dispoziţii în latura penală a cauzei.
Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a trimis cauza pentru rejudecarea apelului părţii civile G.l. pe latură civilă, numai cu privire la daunele morale, la Curtea de Apel Alba Iulia și a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor privind latura civilă.
Procedând la rejudecarea apelului părţii civile, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală, prin decizia nr. 18/A din 12 martie 2009, a admis apelul declarat de partea civilă G.l. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale și procedând, după rejudecare, la cuantificarea acestora, le-a stabilit la suma de 8.000 lei.
A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut următoarele:
Este indiscutabil că partea civilă G.I. a suferit o traumă fizică și psihică accentuată, ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat.
Curtea de apel nu a contestat, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, bilete de ieșire din spital, depoziţii testimoniale), că suferinţa victimei a fost una accentuată, limitându-i ireversibil posibilitatea de a desfășura activităţile cotidiene și provocându-i în același timp suferinţe fizice însemnate.
Curtea de apel a arătat, însă, că se impune stabilirea unei proporţionalităţi între suferinţa provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puţin estimată, vârsta victimei și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Instanţa de apel a apreciat, în final, că - în contextul circumstanţelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferinţa reală a victimei - suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată părţii civile.
În opinia curţii de apel, o majorare mai accentuată a acestei sume ar reprezenta o sarcină disproporţionată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei.
Împotriva deciziei, inculpatul condamnat M.I. și moștenitorii părţii civile G.I., numiţii G.F. și S.M., au declarat prezentele recursuri.
Recursurile au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., susţinându-se că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, probe de natură să influenţeze soluţia procesului pe latura civilă (mai precis, apărătorii părţilor au apreciat că nu au fost corect evaluate probele de natură a influenţa acordarea despăgubirilor pentru daune morale).
Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele motive:
Așa cum s-a menţionat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a dispus anterior casarea deciziei curţii de apel și rejudecarea apelului părţii civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se contradicţii evidente între motivarea din partea expozitivă și dispozitivul deciziei.
În rejudecare, instanţa de apel a stabilit la 8.000 lei cuantumul sumei acordate părţii civile cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Examinând partea expozitivă a deciziei atacate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că toate criticile recurenţilor sunt neîntemeiate.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probaţiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracţiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferinţele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Instanţa de apel a examinat toate actele medicale și celelalte probe administrate în cauză și, motivat, a evaluat la 8.000 lei cuantumul despăgubirilor acordate pentru daune morale.
Decesul ulterior al părţii vătămate - parte civilă nu a fost consecinţa faptei inculpatului (nu s-a aflat în legătură de cauzalitate cu aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorită vârstei acesteia și afecţiunilor specifice), neexistând dovezi certe care să sugereze - astfel cum susţin recurenţii pe latura civilă - că moartea a intervenit ca urmare a agravării stării de sănătate prin leziunile cauzate de lovitura aplicată de inculpat.
Nici critica inculpatului referitoare la depășirea limitelor rejudecării nu este întemeiată.
În primă instanţă, părţii vătămate - parte civilă i s-a acordat, cu titlu de despăgubiri morale, suma de 7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse.
În apelul său, printre alte motive, partea civilă a solicitat și majorarea despăgubirilor pentru daune morale, până la cuantumul solicitat.
Admiţând recursul părţii civile și casând decizia numai sub acest aspect - pentru motive procedurale, iar nu substanţiale, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu a validat soluţia instanţei de apel cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, ci doar a casat decizia și a dispus rejudecarea, sub acest aspect, a apelului părţii civile, apel în care - așa cum s-a menţionat - aceasta a criticat sentinţa pentru neacordarea integrală a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Neîntemeiată este și critica inculpatului în sensul că suma acordată, ori majorarea acesteia în recurs, ar fi excesivă, întrucât depășește posibilităţile sale materiale și financiare.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C. proc. pen.).
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.l. și de G.F. și S.M. - moștenitori ai părţii civile G.I. împotriva deciziei nr. 18/A din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală.