Competenţă
după calitatea persoanei. Avocat. Suspendarea calităţii de avocat
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa.
Competenţa după materie și după calitatea persoanei
Indice alfabetic: Drept procesual penal
-
competenţă după calitatea persoanei
- avocat
- suspendarea calităţii de avocat
C. proc.
pen., art. 281
Legea nr. 51/1995, art. 27
În conformitate cu art. 281 pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., curtea de
apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârșite de avocaţi.
Competenţa curţii de apel, prevăzută în art. 281
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
privește persoanele care au calitatea de avocat, indiferent dacă la data
săvârșirii infracţiunii această calitate era suspendată în temeiul art. 27 din
Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
întrucât suspendarea calităţii de avocat nu echivalează cu încetarea acestei
calităţi, reglementată în art. 26 din legea menţionată.
I.C.C.J., secţia penală,
încheierea nr. 397 din 3 martie 2009
Prin sentinţa penală nr. 198
din 12 mai 2008, Tribunalul Dolj,
în baza art. 35 alin. (1) și art. 42 C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificate prin Legea
nr. 79/2007, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe
inculpaţii P.G. și V.D. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 489 din 4 octombrie
2006, Tribunalul Dolj a condamnat-o pe inculpata P.G. la pedeapsa rezultantă de
10 ani închisoare pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de
înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și
(5) C. pen. și a infracţiunii de fals intelectual
prevăzută în art. 289 C. pen., iar pe inculpatul
V.D., la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de înșelăciune
prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prevăzută în art. 290 C. pen.
Prin decizia penală nr. 202 din 2 noiembrie 2007, admiţând
apelurile declarate de procuror și de inculpaţi, Curtea de Apel Craiova a
desfiinţat sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, tribunalul a constatat că din 12 decembrie
1998 inculpatul V.D. este avocat definitiv în Baroul Sibiu, funcţionând în
această activitate și în prezent.
În perioada 16 septembrie 2002 - 1 noiembrie 2005, la
cererea sa, inculpatul a fost suspendat
din activitatea de avocat, suspendare care însă nu echivalează cu pierderea sau
încetarea calităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., astfel cum au
fost modificate prin dispoziţiile Legii
nr. 79/2007, și art. 40 C. proc. pen.,
întrucât în perioada ianuarie - martie 2004, când se reţine săvârșirea
infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul V.D. era
avocat al Baroului Sibiu, s-a considerat că soluţionarea cauzei este de
competenţa Curţii de Apel Craiova. La
rândul său, prin sentinţa penală nr. 215 din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel
Craiova și-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cauze în favoarea
Tribunalului Dolj, având în vedere împrejurarea că, fiind suspendat din
activitatea de avocat, inculpatul V.D. era în imposibilitate să-și exercite
atribuţiile stabilite de lege și statut, calitatea sa de avocat fiind lipsită
de conţinut; în această situaţie, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile
dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
79/2007, referitoare la judecarea infracţiunilor comise de avocaţi, rezolvarea
cauzei revenind tribunalului.
În acest fel s-a creat un conflict negativ de competenţă a cărui dezlegare
revine, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. proc. pen., Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată, în perioada
infracţională supusă judecăţii, inculpatul V.D. era suspendat, la cerere, din
calitatea de avocat.
Suspendarea acestei calităţi presupune, în mod logic, lipsa
exerciţiului profesiei, dar nu și pierderea calităţii în sine, ci numai
imposibilitatea exercitării ei.
Calitatea de avocat a inculpatului nu încetase, această
instituţie operând numai în cazurile prevăzute expres în art. 26 din lege,
respectiv prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei, prin deces, prin
excluderea din profesie ca sancţiune disciplinară și în urma unei condamnări
definitive pentru o faptă prevăzută de legea penală care îl face nedemn de a fi
avocat, potrivit legii.
Ca dovadă, printr-o simplă cerere, avocatul V.D. a fost
reînscris pe Tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Sibiu, tot astfel cum în
urma cererii sale fusese suspendat din
profesie, similitudinea situaţiilor subliniind, o dată în plus, păstrarea
calităţii de avocat - ca profesie, dar neexercitabilă
- pe perioada limitată temporar a suspendării.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată
că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., infracţiunile
săvârșite de avocaţi fiind judecate, în primă instanţă, de curtea de apel.
Așa fiind, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit
competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii V.D. și P.G. în
favoarea Curţii de Apel Craiova.