High Court of Cassation and Justice

Reabilitare. Instanţă militară care a judecat cauză în primă instanţă. Condamnat care nu are calitatea de militar. Instanţă civilă. Instanţa competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura reabilitării judecătorești

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- reabilitare

- instanţa competentă

C. proc. pen., art. 494

În conformitate cu dispoziţiile art. 494 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - potrivit căreia, în caz de modificare a normelor de competenţă, cerere de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii - instanţa civilă în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul, competentă să judece în primă instanţă cauza la momentul introducerii cererii, este instanţa competentă să soluţioneze cererea de reabilitare a condamnatului care nu are calitatea de militar, chiar dacă instanţa ce a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea este o instanţă militară.

I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 1555 din 5 octombrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 115 din 29 aprilie 2009, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei materiale și, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de condamnatul G.V. în favoarea Tribunalului Militar lași.

În motivarea soluţiei dispusă, Judecătoria Gura Humorului a reţinut că, în conformitate cu art. 494 C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătorești este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat soluţia de condamnare, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.

În raport cu aceste prevederi legale, Judecătoria Gura Humorului, constatând că nu îndeplinește niciuna din aceste două cerinţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar lași.

Învestit în modul arătat, Tribunalul Militar lași, prin sentinţa penală nr. 18 din 15 iulie 2009, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 494 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare privind pe G.V. în favoarea Judecătoriei Gura Humorului și, potrivit art. 43 C. proc. pen., constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie să stabilească competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare.

În motivarea soluţiei s-au reţinut împrejurări de fapt și de drept care vizează natura cauzei și care, în raport cu modificarea adusă dispoziţiilor art. 26 C. proc. pen., au condus la aprecierea că instanţa militară nu este competentă să soluţioneze această cauză care intră în competenţa de soluţionare a unei instanţe civile.

Procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, cu care această instanţă a fost învestită prin hotărârea Tribunalului Militar lași, în considerarea dispoziţiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., se constată că Judecătoriei Gura Humorului îi aparţine competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare, pentru următoarele considerentele:

Este de observat că, prin prisma dispoziţiilor art. 494 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a unei cereri de reabilitare aparţine fie instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea, fie instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.

Dar, pentru o rezolvare corectă a conflictului negativ de competenţă dedus judecăţii, este important de amintit că cererea de reabilitare judecătorească ce formează obiectul conflictului de competenţă este subsecventă unei condamnări definitive pentru o infracţiune de furt calificat comisă împreună cu un militar, iar activitatea jurisdicţională de soluţionare a cererii se situează în faza executării hotărârii.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici modificarea dispoziţiilor art. 26 C. proc. pen. relative la competenţa tribunalului militar, prin Legea nr. 281/2003, art. I pct. 14, care a intervenit de la condamnarea petentului până la momentul solicitării reabilitării și care a stabilit competenţa exclusivă a instanţei militare doar la judecarea infracţiunilor în legătură cu îndatoririle de serviciu, ceea ce nu este cazul în privinţa petentului G.V.

Chiar dacă anterior acestei modificări judecarea unei asemenea cereri de reabilitare intra în competenţa de judecare a tribunalului militar, la momentul introducerii cererii de reabilitare avea competenţă să judece numai o instanţă civilă.

În fine, în caz de modificare a normelor de competenţă, instanţa supremă a statuat că cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Drept urmare a considerentelor expuse, cât și pentru că judecata cererii de reabilitare presupune verificări ale îndeplinirii de obligaţii cu caracter civil ale unei persoane condamnate de o instanţă militară, dar care nu este militar, ea trebuie să se facă de o instanţă civilă.

Cum petentul domiciliază în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Gura Humorului și cum cererea de reabilitare este de competenţa unei judecătorii, potrivit art. 25 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 494 teza a II-a C. proc. pen., competentă să judece - la acest moment - cererea de reabilitare formulată de petentul G.V. este Judecătoria Gura Humorului, în calitate de instanţă competentă la momentul introducerii cererii.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul G.V. în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.