High Court of Cassation and Justice

Contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Instanţa competentă

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Competenţa teritorială

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate

- instanţa competentă

 

Legea nr. 275/2006, art. 74

 

Instanţa competentă să judece contestaţia împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul unde, în executarea pedepsei, condamnatul a săvârșit abaterea disciplinară, întrucât prin dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 legiuitorul a instituit competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în scopul de a se realiza un control judecătoresc unitar asupra hotărârii comisiei de disciplină, pe cale plângerii adresate judecătorului delegat pentru penitenciarul în cadrul căruia funcţionează comisia de disciplină și pe cale contestaţiei împotriva încheierii judecătorului delegat, introdusă la judecătoria în a cărei circumscripţie se află același penitenciar.   

                                                  

I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 1606 din 8 octombrie 2009

 

La 27 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de către petentul B.I. împotriva încheierii nr. 305 din 21 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iași.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că regretă faptele pentru care a fost sancţionat și dorește să îi fie anulată sancţiunea disciplinară aplicată în cauză.

Prin sentinţa penală nr. 1786 din 14 mai 2009 a Judecătoriei Iași s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinându-se în motivarea acestei hotărâri că la momentul formulării plângerii petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea.

Astfel, cauza fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, Secţia civilă și penală, la 3 iulie 2009, iar prin sentinţa penală nr. 743 din 20 iulie 2009, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și a fost trimisă cauza Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Tulcea, Secţia civilă și penală, a reţinut relativ la excepţia invocată că, din punct de vedere teritorial, competenţa de a soluţiona plângerile formulate de către persoanele condamnate împotriva încheierilor pronunţate de către judecătorii delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate aparţine instanţelor în a căror circumscripţie se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a pronunţat încheierea contestată. Această regulă de competenţă teritorială are un caracter imperativ, în opinia instanţei, și rezultă cu limpezime chiar din dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, dispoziţii invocate în hotărârea de declinare a competenţei. Potrivit acestui text, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Din economia întregului articol 74 rezultă că este vorba de penitenciarul la care persoana condamnată execută pedeapsa și unde a săvârșit abaterea pentru care a fost sancţionată, adică, pe cale de consecinţă, penitenciarul unde funcţionează judecătorul delegat ce soluţionează plângerea persoanei condamnate și care pronunţă încheierea ce poate fi contestată de către petent.

Având în vedere aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că este competentă să judece cauza de faţă Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente:

În conţinutul dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluţionează plângerea, felului actului procedural prin care soluţionează plângerea, soluţiile ce le poate pronunţa, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, și anume pe calea contestaţiei pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii și contestaţiei, precum și caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de judecătorie.

Astfel, dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:

„(1) Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.

(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunţând una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(5) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(6) Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă.”

Așadar, în norma mai sus menţionată, legiuitorul a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul își execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluţionat plângerea, pe calea contestaţiei la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.

Raţiunea legiuitorului în reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalităţi menţionate, dând posibilitatea unei continuităţi a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, așa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător acesteia i s-a aplicat una din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenţei instanţei, cât și pe calea interpretării sistematice a dispoziţiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) și (4) ale art. 74 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa și în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestaţie la judecătoria din circumscripţia aceluiași penitenciar.

Dacă voinţa legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competenţe alternative în cazul controlului judiciar al instanţei, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menţionat și a impus aplicarea vreuneia din sancţiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Mai mult, și din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor alin. (5) al art. 74 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul”, rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestaţiei, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul respectiv.

Or, în contextul concret al cauzei, rezultă că a fost formulată contestaţie împotriva încheierii nr. 305 din 21 aprilie 2009 a Biroului Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași, dată în dosarul nr. 93/2009, de către condamnatul B.I., aflat în executarea pedepsei la Penitenciarul Iași, contestaţie datată 23 aprilie 2009 și adresată în mod expres Judecătoriei Iași, așa cum rezultă de pe formularul cererii adresată din penitenciar.

Din încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași, în dosarul nr. 93/2009, rezultă că în baza dispoziţiilor art. 74 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată B.I. împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie 2009 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași. În conţinutul dispozitivului încheierii există în mod expres menţiunea „cu drept de contestaţie la judecătorie în termen de 3 zile de la comunicare.”

Împrejurarea că, ulterior formulării contestaţiei, condamnatul B.I. a fost încarcerat în Penitenciarul Tulcea din data de 24 aprilie 2009, iar ulterior a fost transferat la Penitenciarul Bacău, în data de 28 mai 2009, nu are nicio relevanţă în raport cu conţinutul dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, care reglementează o competenţă exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, și anume aceea unde pe timpul executării pedepsei a fost constatată abaterea disciplinară de către comisia de disciplină a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar împotriva încheierii pronunţate de acesta din urmă, a fost formulată contestaţie la judecătoria din a cărei circumscripţie se află penitenciarul.

Or, în contextul cauzei, în raport cu dispoziţia legală mai sus menţionată și faţă de încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași, în dosarul nr. 93/2009, prin care în baza dispoziţiilor art. 74 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată B.I împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie 2009 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași și împotriva căreia condamnatul B.I. a formulat contestaţie la Judecătoria Iași, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Judecătorie Iași, instanţă exclusiv competentă teritorial, în soluţionarea contestaţiei în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 43 C. proc. pen., a stabilit competenţa judecării cauzei privind pe petentul B.I. în favoarea Judecătoriei Iași, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.