Strămutare. Efectele strămutării. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și strămutarea. Strămutarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- strămutare
- efectele strămutării
C. proc. pen., art. 55, art. 2781
Admiterea cererii de strămutare are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei în circuitul de judecată la instanţa sau instanţele din circumscripţia acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar pe de altă parte, pierderea definitivă a competenţei de a soluţiona cauza de către instanţa iniţial învestită. În consecinţă, dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu strămută numai soluţionarea unei anumite etape a procesului - cum este verificarea legalităţii și temeiniciei unei rezoluţii sau ordonanţe a procurorului de netrimitere în judecată -, ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalităţii și temeinicie soluţiilor de netrimitere în judecată ulterioare adoptate de procuror, după desfiinţarea rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată și trimiterea cauzei la procuror.
Prin urmare, în cazul în care instanţa învestită ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare, în procedura plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, a dispus, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar procurorul a dispus începerea urmăririi penale în cauză și ulterior scoaterea de sub urmărire penală, plângerea formulată conform art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală se judecă de instanţa la care s-a dispus strămutarea judecării cauzei.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1936 din 17 noiembrie 2009
1.1. Curtea de Apel Târgu Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentinţa nr. 32 din 3 august 2009, sesizată fiind la data de 9 aprilie 2009 cu plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., formulată în calitate de persoană vătămată de petiţionarul E.I. împotriva rezoluţiei procurorului din 18 februarie 2009 dată în dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești - prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.C., comisar de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Curtea de Argeș, sub aspectul săvârșirii în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la data de 14 septembrie 2006, pe raza teritorială a comunei V., judeţul Argeș, a infracţiunilor prevăzute în art. 246, art. 247, art. 250 și art. 2671 alin. (1) C. pen. - a declinat competenţa de judecată în primă instanţă a plângerii amintite în favoarea Curţii de Apel Pitești.
Hotărând astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, întemeiată pe dispoziţiile art. 30 alin. (2) și art. 30 alin. (1) C. proc. pen., cu motivarea că în raport cu prevederile legale amintite, pentru a se determina care dintre instanţele judecătorești de același grad este competentă din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, și anume (i) instanţa să aibă sediul în raza de activitate a organului de urmărire penală și (ii) să îndeplinească unul din criteriile cerute de art. 30 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. (locul unde a fost săvârșită infracţiunea; locul unde a fost prins făptuitorul; locul unde locuiește făptuitorul; locul unde locuiește persoana vătămată), în speţă, aceste condiţii legale fiind îndeplinite în exclusivitate de către Curtea de Apel Pitești.
Aceeași instanţă a reţinut și motivat, de asemenea, că „deși s-a strămutat în precedent judecarea unei alte plângeri îndreptată împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale dată de același parchet, cauză care viza același învinuit și aceeași parte vătămată, nu se poate susţine că prin strămutarea judecării acelei plângeri Curtea de Apel Târgu Mureș rămâne competentă să soluţioneze și plângerea de faţă.”
1.2. Curtea de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentinţa nr. 85/E din 6 octombrie 2009, sesizată cu soluţionarea cauzei în condiţiile amintite, la rândul său a declinat competenţa de judecată a plângerii în favoarea instanţei iniţial sesizate, Curtea de Apel Târgu Mureș, iar în baza art. 43 alin. (1), (3) și (7) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, spre a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă teritorial ivit între instanţele arătate.
Hotărând astfel, instanţa ulterior sesizată a motivat că „în raport cu efectele pe care le-a produs încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, prin care s-a dispus strămutarea judecării plângerii formulate iniţial, de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș, se constată că acestei din urmă instanţe îi revine competenţa soluţionării și a plângerii ulterioare formulate de același petiţionar împotriva soluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care a reluat cercetările potrivit sentinţei penale nr. 9 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureș.”
2. Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, hotărând asupra conflictului negativ de competenţă teritorială ivit între cele două instanţe în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., stabilește că judecata în primă instanţă a plângerii în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petiţionarul E.I. împotriva rezoluţiei ulterioare a procurorului din 18 februarie 2009, dată în același dosar nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, revine Curţii de Apel Târgu Mureș, pentru următoarele considerente:
2.1. Iniţial, E.I. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești o plângere penală, potrivit art. 222 C. proc. pen., ce a format obiectul dosarului nr. 214/P/2006, soluţionată prin rezoluţia din 11 octombrie 2006 prin care s-a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.C.
După parcurgerea etapei procesuale prevăzute în art. 278 C. proc. pen., petiţionarul E.I. s-a adresat Curţii de Apel Pitești, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cu plângere împotriva rezoluţiei din 11 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 214/P/2006.
Dar, urmare a admiterii cererii formulată de petiţionarul E.I., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007, a strămutat de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș judecarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului.
Soluţionând plângerea, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentinţa penală nr. 9 din 8 iunie 2007, a desfiinţat rezoluţia din 11 octombrie 2006 din dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în vederea începerii urmăririi penale.
Conformându-se deciziei Curţii de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a început urmărirea penală împotriva comisarului de poliţie P.C., iar în final, prin rezoluţia din 18 februarie 2009, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul săvârșirii tuturor infracţiunilor reclamate - art. 246, art. 247, art. 250 și art. 2671 alin. (1) C. pen. -, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de textele de lege incriminatoare menţionate.
Această din urmă rezoluţie a fost atacată cu plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluţia din 26 martie 2009, dată în dosarul nr. 255/II/2/2009, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Din nou, petiţionarul E.I. s-a adresat instanţei - Curţii de Apel Târgu Mureș, cu plângere împotriva acestei ultime rezoluţii - dată la 18 februarie 2009, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
2.2. Se constată, așadar, că demersul judiciar actual al petiţionarului E.I. privește aceeași procedură penală din anul 2006, retrimisă în urma controlului judecătoresc iniţial efectuat în faza urmăririi penale, iar Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin admiterea cererii de strămutare, a stabilit că această procedură penală, indiferent de fazele parcurse, nu poate fi soluţionată cu imparţialitate la Curtea de Apel Pitești.
În acest sens, dispoziţiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. prevăd imperativ - interpretare consacrată în jurisprudenţă - că, odată strămutată, cauza respectivă intră în circuitul normal de judecată la instanţa sau instanţele din circumscripţia acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei pierde definitiv competenţa de a o judeca. Prin urmare, dispunând strămutarea judecării prin încheierea nr. 1274 din 7 martie 2007, instanţa supremă nu a strămutat numai soluţionarea unei anumite etape a procesului (verificarea legalităţii primei rezoluţii a procurorului), ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv verificarea legalităţii și temeinicie soluţiilor ulterioare pronunţate în faza urmăririi penale, după ce Curtea de Apel Târgu Mureș a desfiinţat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată iniţial de procuror.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit că judecarea plângerii actuale în baza art. 2781 C. proc. pen., formulată de petiţionarul E.I., revine instanţei iniţial sesizate, Curtea de Apel Târgu Mureș, căreia i-a trimis dosarul.