Dare de mită. Modalităţi de săvârșire a
faptei. Autor. Complice
Cuprins pe
materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor
activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege.
Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul
Indice
alfabetic: Drept penal
- dare de mită
- autor
- complice
C. pen.,
art. 24, art. 255 alin. (1)
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (1)
raportat la art. 254 C. pen., infracţiunea de dare de
mită poate fi săvârșită în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase
necuvenite unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru
existenţa infracţiunii de dare de mită în această modalitate nu este necesar ca
oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare
sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase.
De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau săvârșirea unui act contrar acestor îndatoriri - să fi fost
realizat.
2. Făptuitorul care oferă bani sau alte foloase unui
funcţionar, în modurile și în scopurile arătate în art. 254 C. pen., are calitatea de autor al infracţiunii de dare de
mită prevăzută în art. 255 alin. (1) din același cod, și nu de complice, chiar
dacă banii ori foloasele provin de la alte persoane, iar actul privitor la
îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau actul contrar îndatoririlor de
serviciu se referă la acestea, întrucât, potrivit art. 24 C. pen., autorul este persoana care săvârșește în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, indiferent de modalitatea de comitere
a acesteia.
I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 181 din 21 ianuarie 2008
Prin sentinţa penală nr. 152 din 28 mai 2007, pronunţată
de Tribunalul Bihor, în baza art. 255 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul
C.V.
Potrivit art. 255 alin. (4) C. pen.,
s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 1.500 de euro.
Prima instanţă a reţinut că, la 15 august 2005, la
punctul de trecere a frontierei Borș - sensul de intrare în ţară - s-a prezentat
inculpatul C.V., conducând autocarul aparţinând firmei de transport T. În
autocar se aflau 43 de călători care, la controlul de frontieră, au prezentat
pașapoartele și permisele de ședere ale acestora în străinătate.
Actele au fost prezentate de către inculpat agentului de
poliţie B.I., care a constatat că un număr de 8 din cei 43 de călători aveau
depășit termenul de ședere în străinătate. Acesta a solicitat inculpatului să
cheme cele 8 persoane, pentru a fi incluse în baza de date a Poliţiei de Frontieră.
Revenind la autocar, inculpatul a cerut celor 8 persoane aflate în această
situaţie să dea câte 200 de euro fiecare, pentru a oferi suma agentului de
poliţie, astfel încât acesta să nu-i includă în baza de date a poliţiei.
După strângerea sumei de 1.500 de euro, inculpatul s-a
deplasat la toneta de control și a oferit poliţistului, într-un pachet de
ţigări, suma de bani, în scopul arătat.
În drept, fapta inculpatului C.V. de a oferi martorului
B.I., agent de poliţie din cadrul Poliţiei de Frontieră, suma de 1500 de euro,
pentru a nu-și îndeplini atribuţiile de serviciu, întrunește elementele
constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1)
C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr.
78/2000.
Prin decizia nr. 112/A din 16 octombrie 2007, pronunţată
de Curtea de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat,
între altele, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de dare
de mită, în complicitate la dare de mită
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei din infracţiunea de dare de mită în complicitate la dare de
mită, Curtea de Apel Oradea a reţinut că aceasta este nefondată. Astfel,
potrivit art. 255 C. pen., infracţiunea de dare de
mită se săvârșește și în modalitatea oferirii de bani, în modurile și scopurile
arătate în art. 254 C. pen., inculpatul C.V. fiind
cel care a oferit sumele de bani strânse de la cei 8 pasageri, el fiind autorul
faptei în accepţiunea art. 24 C. pen., potrivit
căruia autor este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută
de legea penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs inculpatul C.V.
Prin motivele de recurs depuse la dosar și susţinute oral
de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat, între altele, cazul de casare
prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc.
pen.
Recurentul inculpat a solicitat, în principal, schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracţiunea de dare de mită, în complicitate
la dare de mită, întrucât el numai a oferit lucrătorului de poliţie sumele de
bani strânse de la cei 8 pasageri.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie,
examinând atât motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri,
conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc.
pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și
art. 3857 C. proc. pen.,
constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt și a
stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor
administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică
corespunzătoare.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, atât
în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești - și
anume, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor B.I., C.V., I.V.,
C.G., M.C. și D.M., procesul-verbal de constatare a infracţiunii și planșele
foto - a rezultat că, la 15 august 2005, pe sensul de intrare în ţară, la punctul
de trecere a frontierei Borș a intrat autocarul aparţinând firmei de transport
T., condus de inculpatul C.V., autocar în care se aflau 43 de persoane venind
din străinătate.
Cu ocazia controlului au fost depistate un număr de 8
persoane, din cele 43 aflate în autocar, care aveau depășit termenul legal de
ședere în străinătate. Aceste persoane au fost invitate la ghișeul poliţistului
de frontieră, pentru a fi incluse în baza de date a Poliţiei de Frontieră.
Inculpatul C.V. a fost cel care a adunat de la cele 8
persoane, ce aveau viza de ședere în străinătate expirată, în total suma de
1.500 de euro, pe care a pus-o într-un pachet de ţigări, pachet pe care l-a
înmânat poliţistului de frontieră B.I.
Acesta, la rândul său, a sunat șeful de grupă care,
deschizând pachetul de ţigări, a găsit în interiorul său suma de 1.500 de euro.
Cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării
juridice a faptei, din infracţiunea de dare de mită în complicitate la dare de
mită, este nefondată.
Potrivit art. 255 C. pen.,
darea de mită este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani ori alte
foloase necuvenite unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Ca atare, elementul material al infracţiunii de dare de
mită constă în acţiunea de corupere, care se poate realiza fie prin
promisiunea, fie prin oferirea, fie prin darea de către o persoană către un
funcţionar a unei sume de bani sau a altor foloase, în modurile și scopurile
arătate în art. 254 C. pen.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de
dare de mită este necesară îndeplinirea anumitor cerinţe esenţiale, respectiv:
- banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date
să fie necuvenite, deci să aibă un caracter de retribuţie, adică să constituie
plată (sau răsplată) în vederea efectuării unui act determinat;
- promisiunea, oferirea ori darea de bani sau alte
foloase trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii
în îndeplinirea actului determinat.
Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită nu este
necesar ca promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase să fi fost urmată
de acceptare. Este nerelevant, de asemenea, refuzul funcţionarului de a accepta
promisiunea ori oferta de bani sau alte foloase. Totodată, nu este necesar ca
promisiunea ori oferirea de bani sau alte foloase să fi fost urmată de
executare, fiind suficient faptul promiterii sau oferirii. În sfârșit, nu este
necesar să se fi realizat scopul urmărit, adică să se fi îndeplinit, să nu se
fi îndeplinit sau să se fi întârziat îndeplinirea actului determinat privitor
la îndatoririle de serviciu ori să se fi săvârșit actul determinat contrar
îndatoririlor de serviciu, fiind suficient să se fi promis, oferit sau dat bani
ori alte foloase.
Potrivit art. 24 C. pen.,
autorul este persoana care săvârșește, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de
legea penală.
Întrucât una din modalităţile normative ale infracţiunii
de dare de mită constă în oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui
funcţionar și cum inculpatul C.V. este cel care a oferit suma de 1.500 de euro,
strânsă de la cei 8 pasageri, poliţistului B.I., el are calitatea de autor al
infracţiunii de dare de mită, și nu de complice.
În consecinţă,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 16 octombrie 2007.