Judecător delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate. Inaplicabilitatea
prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa.
Felurile competenţei. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
-
judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
- inaplicabilitatea
prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc. pen.
C. proc. pen., art. 42, art.
43
Prevederile art. 42 C. proc. pen. care reglementează
declinarea de competenţă se referă la instanţa de judecată și, prin raportare
la art. 45 din același cod, și la organele de urmărire penală, iar prevederile
art. 43 C. proc. pen.
reglementează conflictul de competentă între instanţele de judecată. Noţiunea
de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la
care se face referire în dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 nu poate
fi asimilată noţiunii de instanţă de judecată sau celei de organ de urmărire
penală și, în consecinţă, prevederile art. 42 și art. 43 C. proc.
pen. nu sunt aplicabile în cazul judecătorului
delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
I.C.C.J.,
secţia penală, încheierea nr. 998 din 26 mai 2008
Prin
încheierea nr. 245 din 21 martie 2008, pronunţată de judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, s-a
dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul
C.I. în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative
de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în
plângerea înregistrată la biroul judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate sub nr. 34 din 25 februarie 2008, persoana
condamnată C.I. a criticat hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008 a Comisiei
de Disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, prin care i s-a aplicat sancţiunea de 10 zile izolare, întrucât la 20
iunie 2007, la Penitenciarul Iași, a instigat deţinuţii la acte de nesupunere
și distrugere de bunuri.
Deoarece la 4 martie 2008 condamnatul C.I a
fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, judecătorul delegat a apreciat că se
impune declinarea competenţei în favoarea judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.
Prin
încheierea nr. 179 din 8 aprilie 2008, pronunţată de judecătorul delegat de la
Penitenciarul Giurgiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind
pe C.I. în favoarea judecătorului delegat de la Penitenciarului Iași.
S-a
constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintându-se cauza la Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie în vederea stabilirii judecătorului delegat competent a soluţiona
plângerea condamnatului C.I.
În esenţă, s-a reţinut că, prin hotărârea nr.
6119 din 20 februarie 2008, Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului
Iași i-a aplicat condamnatului C.I.,
deţinut în Penitenciarul Iași, sancţiunea izolării pe o durată de 10 zile,
pentru faptul că la 20 iunie 2007 acesta a instigat mai mulţi deţinuţi din
Penitenciarul Iași la acte de nesupunere și distrugere, aducând injurii
personalului, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă conform art. 63
lit. b) din Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 275/2006.
Competenţa de soluţionare a plângerii
formulată împotriva hotărârii comisiei
de disciplină aparţine
judecătorului delegat.
Întrucât sancţiunea a fost aplicată de Comisia
de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, competenţa soluţionării
plângerii revine judecătorului delegat de la acest loc de deţinere, iar faptul
că ulterior, la 4 martie 2008, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul
Giurgiu, nu modifică competenţa.
Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie, examinând cauza în baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Pentru a fi respectate normele de competenţă,
legea a prevăzut posibilitatea ca organul care constată că este necompetent de
a rezolva o cauză penală să o trimită organului judiciar competent.
Instituţia
prin care se rezolvă aceste situaţii este aceea a declinării de competenţă. Astfel, potrivit art. 42 alin.
(1) C. proc. pen., instanţa
de judecată care își declină competenţa trimite dosarul instanţei de judecată
arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
Totodată,
în cazul în care declinarea de competenţă a fost determinată de competenţa
materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza
poate folosi actele îndeplinite și poate
menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.
În cazul
declinării pentru necompetenţă teritorială, actele
îndeplinite și măsurile dispuse se menţin, astfel cum prevăd dispoziţiile
art. 42 alin. (3) C. proc.
pen.
Fie că este
vorba de competenţă materială sau după calitatea persoanei, fie că este vorba
de competenţa teritorială, verificarea acestora revine, întotdeauna, astfel cum
prevăd dispoziţiile art. 42 C. proc. pen., instanţei de judecată sau organului de urmărire
penală.
Dispoziţiile
art. 42 și urm. C. proc. pen.
fac referire la „instanţa de judecată” și „organul de urmărire penală”, ceea ce
exclude aplicarea acestor dispoziţii pentru alte situaţii.
Pornind de
la analiza dispoziţiilor legale aplicabile în materia conflictelor de
competenţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în speţă nu pot fi
incidente dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., neputându-se reţine existenţa unui conflict de
competenţă.
Astfel,
potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, „împotriva
hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune
disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la
comunicarea hotărârii.”
Același text reglementează procedura de
urmat în această materie, iar în alin. (5) se stipulează că „împotriva
încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii.”
Noţiunea
de „judecător delegat”, la care se referă dispoziţiile art. 74 alin. (1) și
urm. din Legea nr. 275/2006, nu poate fi asimilată noţiunii de „instanţă de
judecată”, respectiv „organ de urmărire penală” în sensul prevăzut în art. 42
C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. proc. pen. referitoare la
conflictul de competenţă și a trimis dosarul având ca obiect plângerea
formulată de persoana condamnată C.I. la judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, spre competentă
soluţionare, conform Legii nr. 275/2006.