Emiterea mandatului european de arestare. Instanţa
competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept
procesual penal
- emiterea mandatului european de
arestare
- instanţa
competentă
Legea
nr. 302/2004, art. 81 alin. (1)
În
conformitate cu prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa
română competentă să emită mandatul european de arestare este instanţa care a emis mandatul de arestare
preventivă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, dacă mandatul european
de arestare se emite în vederea efectuării urmăririi penale ori a judecăţii,
sau instanţa de executare, dacă mandatul european de arestare se emite în
vederea executării pedepsei. În consecinţă, în cazul în care mandatul de
arestare preventivă a fost emis în cursul urmăririi penale de către instanţa
competentă să judece cauza în primă instanţă, care ulterior l-a condamnat pe
inculpat, această instanţă este competentă să emită mandatul european de
arestare, chiar dacă la momentul emiterii unui astfel de mandat cauza se află
în cursul judecăţii în apel.
I.C.C.J.,
secţia penală, încheierea nr. 1054 din 2 iunie 2008
Prin încheierea din 10 martie 2004 a
Tribunalului Buzău, pronunţată în dosarul nr. 428/2004, s-a admis propunerea
parchetului și s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R.D.,
cercetat pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art.
12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, pe o durată de 30 zile, începând cu
data punerii în executare a mandatului de arestare.
Inculpatul a fost trimis în judecată,
iar prin sentinţa penală nr. 7 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău a fost
condamnat la 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 12
alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.
37 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel inculpatul, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare la Curtea de
Apel Ploiești, la data de 10 martie 2008.
La 6 martie 2008, Tribunalul Buzău a
fost sesizat prin adresa Centrului de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional
Interpol, solicitându-se examinarea oportunităţii emiterii unui mandat european
de arestare, întrucât inculpatul a fost localizat pe teritoriul Spaniei.
Prin încheierea din 7 martie 2008,
Tribunalul Buzău și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploiești,
apreciind că această instanţă, având de soluţionat apelul declarat de inculpat
împotriva hotărârii de condamnare, are competenţa să se pronunţe și asupra
solicitării de emitere a mandatului european de arestare.
La rândul său, Curtea de Apel Ploiești,
prin încheierea din 21 mai 2008, și-a declinat competenţa în favoarea
Tribunalului Buzău și a sesizat instanţa supremă pentru soluţionarea
conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de
apel a considerat că, potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004, competenţa
revine tribunalului.
În soluţionarea conflictului de
competenţă se constată următoarele:
Potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa care a
emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al
judecăţii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea
procurorului, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi
penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an ori în vederea executării
pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.
Pe de altă parte, conform art. 108 din
aceeași lege, dispoziţiile acestui act normativ se aplică mandatelor europene
de arestare și predare care se emit ulterior intrării sale în vigoare, chiar
atunci când se referă la faptele anterioare acestei date.
Faţă de aceste dispoziţii imperative se
constată că instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul
urmăririi penale, respectiv Tribunalul Buzău, are competenţa de a aprecia
asupra oportunităţii emiterii unui mandat european de arestare.
Împrejurarea că între timp, în cauză,
soluţia primei instanţe de condamnare a persoanei împotriva căreia s-a emis
mandat de arestare preventivă a fost atacată cu apel, nu poate atrage
competenţa instanţei de control judiciar, întrucât s-ar înfrânge regula de competenţă
statornicită de legea specială evocată.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie
și Justiţie, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în
favoarea Tribunalului Buzău.