Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16
din Legea nr. 143/2000
Cuprins pe
materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale.
Infracţiuni privind traficul de droguri
Indice
alfabetic: Drept penal
- cauză de reducere a pedepsei
- art. 16 din Legea nr. 143/2000
Legea nr. 143/2000, art. 16
Dispoziţiile art. 16 din Legea nr.
143/2000 - în temeiul cărora persoana ce a comis o infracţiune prevăzută în
art. 2 - 10 din această lege, iar în timpul urmăririi penale
denunţă și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor
persoane care au săvârșit infracţiuni legate de droguri beneficiază de
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - nu sunt
aplicabile inculpatului care a săvârșit o infracţiune privind traficul de
droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000, dacă s-a dispus neînceperea
urmăririi penale a persoanei împotriva căreia a formulat denunţul.
I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 3789 din 19 noiembrie 2008
Prin sentinţa penală nr. 52/F din 19 martie 2008, Tribunalul Vâlcea i-a condamnat
pe inculpaţii:
- R.C., pentru săvârșirea infracţiunii
de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 16 din
Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C.
pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- A.A., pentru săvârșirea
infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit.
a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen.,
raportat la art. 83 C. pen., a revocat suspendarea
executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată
prin sentinţa penală nr. 1317 din 17 mai 2005, pronunţată de către Judecătoria
Pitești și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând
să execute 6 ani și 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de
30 iulie 2007, în jurul orelor 1900, urmare a sesizării din oficiu a
organelor de urmărire penală, investigatorul sub acoperire cu numele de cod
I.M., împreună cu colaboratorul cu nume de cod P.I., conform celor convenite la
telefon, s-au întâlnit cu inculpatul R.C., împrejurare în care inculpatul i-a
relatat investigatorului că deţine cantitatea de aproximativ 1.200 g heroină pe
care dorește să o vândă contra sumei de 50.000 de euro, precizând că drogurile
se află într-o anumită locaţie din oraș, inculpatul oferindu-i investigatorului
o cantitate de 7 g de drog pentru a se convinge de calitatea acestuia. După
negociere s-a stabilit preţul de vânzare-cumpărare la suma de 45.000 de euro,
inculpatul deplasându-se la apartamentul unde se aflau drogurile și revenind cu
autoturismul la locul de întâlnire unde, în timp ce investigatorul sub
acoperire verifica cantitatea și calitatea drogurilor, au intervenit organele
de urmărire penală. Urmare a percheziţiei efectuate asupra autoturismului cu
care se deplasase inculpatul, s-a constatat că în portbagajul acestuia se aflau
4 pachete ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, fiecare pachet
cântărind aproximativ 250 g, substanţa conţinută de pachetele respective
dovedindu-se a fi heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin,
conform concluziilor constatării tehnico-știinţifice efectuată de Laboratorul
Central de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursorilor din cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Inculpatul R.C. a relatat organelor de urmărire penală că heroina i-a fost
remisă de către inculpatul A.A., în scopul de a o pune în vânzare, din preţul
obţinut inculpatul A.A. urmând a păstra 30.000 de euro, diferenţa trebuind a fi
împărţită între participanţii la vânzarea drogurilor.
Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul A.A. a recunoscut că a
remis inculpatului R.C. drogurile cu scopul de a le pune în vânzare, arătând că
le-a procurat de la un cetăţean străin.
Starea de fapt a fost dovedită atât prin procesele-verbale întocmite de
către organele de urmărire penală la data de 30 și 31 iulie 2007, cât și prin
cele ulterioare de percheziţie, raportul de constatare tehnico-știinţifică
întocmit la data de 1 august 2007 de către Laboratorul Central de Analiză și
Profil al Drogurilor și Precursorilor din cadrul Inspectoratului General al
Poliţiei Române, transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de către
inculpaţi, denunţurile făcute de către aceștia și declaraţiile date în faţa
organelor de urmărire penală și instanţei prin care au recunoscut săvârșirea
faptelor penale în modul descris anterior.
În cazul inculpatului R.C., s-a reţinut și incidenţa dispoziţiilor art. 16
din Legea nr. 143/2000, acesta denunţând și facilitând identificarea și
tragerea la răspundere penală a celuilalt inculpat și beneficiind, astfel, de
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Prin decizia nr. 78/A din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Pitești,
Secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vâlcea împotriva sentinţei penale nr. 52/F din 19 martie 2008 și a desfiinţat
în parte sentinţa atacată.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată
inculpatului A.A., înlăturând condamnările ambilor inculpaţi la pedepsele
principale, precum și aplicarea dispoziţiilor art. 74 și art. 76 C. pen. faţă de ambii inculpaţi.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
16 din aceeași lege, l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 5 ani
închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 37
alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe
inculpatul A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
A revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de
un an și 6 luni închisoare pentru inculpatul A.A., în total acesta având de
executat 11 ani și 6 luni închisoare.
Apelurile declarate de inculpaţii R.C. și A.A. au fost respinse ca
nefondate.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs
inculpaţii R.C. și A.A.
Recurentul inculpat R.C. a criticat hotărârile pronunţate prin prisma
cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14
C. proc. pen.
În principal, s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.
pen.
În subsidiar, s-a solicitat menţinerea sentinţei instanţei de fond, având
în vedere circumstanţele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat A.A. a criticat hotărârile pronunţate pentru motivele
prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 9, 17, 14 C. proc. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinţei și
reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1)
lit. a), b) și c) C. pen., cu consecinţa reducerii
pedepsei.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că
acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că
instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt și vinovăţia
inculpaţilor, dând încadrarea juridică legală faptelor comise de aceștia.
Organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, la data de 27 iulie
2007, cu privire la faptul că inculpatul R.C. deţine cantitatea de 1.200 g
heroină, pe care intenţionează să o pună în vânzare.
Inculpatul a fost surprins în flagrant la data de 30 iulie 2007, având 250
g droguri asupra sa și oferind spre vânzare heroină.
Inculpatul R.C. a relatat că heroina provine de la inculpatul A.A. și, pe
baza declaraţiilor sale, a fost depistat cel de-al doilea inculpat, motiv pentru
care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în
favoarea celui care a denunţat și facilitat depistarea și tragerea la
răspundere a celui din urmă.
În raport cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 16 din Legea nr.
143/2000, acest text de lege nu poate fi reţinut în favoarea inculpatului A.A.,
cum în mod corect au reţinut și motivat instanţele de judecată.
Persoana denunţată de inculpat nu a fost trimisă în judecată, faţă de
aceasta dispunându-se neînceperea urmăririi penale. În consecinţă, recurentul
inculpat, în mod just, nu a beneficiat de incidenţa textului de lege arătat.
Totodată, trebuie arătat că aplicarea dispoziţiilor legale de reducere a
pedepsei (art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen.)
nu constituie chestiuni de încadrare juridică, ci doar de individualizare a
pedepsei.
Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că pedepsele
stabilite de instanţa de apel sunt legale și temeinice în cazul ambilor
inculpaţi.
Înlăturarea circumstanţei atenuante este pe deplin motivată și justificată,
având în vedere modalitatea de depistare a infracţiunilor (prin flagrant urmat
de denunţ), situaţie în care recunoașterea faptelor de către inculpaţi nu a
ajutat la stabilirea adevărului în cauză.
Pericolul social ridicat al faptelor comise este dat de cantitatea foarte
mare de drog deţinută și oferită spre comercializare, împrejurare în raport cu
care pedepsele stabilite în apel se dovedesc a fi necesare pentru atingerea
scopului lor punitiv-educativ.
Inculpatul A.A. are statut de recidivist, ceea ce conferă persoanei sale o
periculozitate socială sporită.
Constatând că în cauză au fost respectate criteriile prevăzute în art. 72
C. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a
menţinut pedepsele aplicate atât în cuantum, cât și în modalitatea de
executare.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondate,
recursurile inculpaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1
lit. b) C. proc. pen.