Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16 din Legea nr. 143/2000. Art. 19
din Legea nr. 682/2002. Denunț formulat în faza cercetării
judecătorești. Persoana care are
calitatea de inculpat într-o altă cauză
Cuprins
pe materii: Drept penal.
Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.
Infracțiuni privind traficul de droguri
Indice
alfabetic: Drept penal
- cauză
de reducere a pedepsei
- denunț formulat în faza cercetării
judecătorești
- persoana care are calitatea de inculpat într-o altă
cauză
Legea
nr. 143/2000, art. 16
Legea
nr. 682/2002, art. 19
Prevederile art. 16 din Legea nr.
143/2000, referitoare la cauza de reducere a pedepsei de care beneficiază
persoana care a comis o infracțiune privind traficul de droguri, iar în timpul urmăririi penale denunță
și facilitează identificarea și tragerea la răspundere
penală a altor persoane care au săvârșit astfel de
infracțiuni, nu sunt aplicabile inculpatului care formulează
denunțul în faza cercetării judecătorești, și nu în timpul
urmăririi penale. În acest caz, însă, inculpatul beneficiază de
cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 raportat la art. 2
lit. a) pct. 2 teza finală din Legea nr. 682/2002, ce se referă la
persoana care, întrucât a comis o infracțiune gravă, cum sunt
infracțiunile privind traficul de droguri, are calitatea de inculpat
într-o altă cauză, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale
ori al judecății denunță sau facilitează identificarea
și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit
astfel de infracțiuni.
I.C.C.J., secția penală,
decizia nr. 3335 din 21 iunie 2007
Prin sentința nr. 227 din 17
februarie 2006 a Tribunalului București, Secția I penală, a fost
condamnat, între alții, inculpatul A.C. în baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin decizia nr. 791/A din 10
noiembrie 2006, Curtea de
Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de procuror
și, între alții, de inculpatul A.C.
Împotriva acestei decizii, a declarat
recurs, în termen, între alții, inculpatul A.C.
Recurentul inculpat a invocat cazurile
de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 14
C. proc. pen., cu motivarea că instanța de apel a omis să se pronunțe
asupra cererii acestuia
de a i se aplica dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Examinând recursul declarat atât în
raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit
dispozițiilor art. 38514 alin. (2) și art. 3859
alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Din adresa nr. 2744/D/P/2005 din 30
iunie 2006 a DIICOT -
Biroul teritorial București rezultă că la data de 28 iunie 2005 a fost
înregistrat denunțul formulat de inculpatul A.C. împotriva numitului C. sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, acesta
fiind identificat ulterior în persoana învinuitului minor S.C., față de care, prin rezoluția
nr. 2744/D/P/2006 din 30 iunie
2006, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C.
pen.
La data formulării
denunțului, inculpatul se afla în faza cercetării judecătorești și, ca
atare, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care se
referă exclusiv la persoana ce denunță sau facilitează
identificarea și tragerea la răspunderea penală a altor persoane numai în
timpul urmăririi penale.
Conduita procesuală amintită trebuia, însă,
reținută și valorificată
în mod obligatoriu de instanțele anterioare, în temeiul art. 19 raportat la art. 2 lit. a) pct. 2 teza
finală din Legea nr. 682/2002 privind
protecția martorilor, ce se aplică și persoanei care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.
În acest sens, în considerarea cazului de casare prevăzut
în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., această eroare de judecată
trebuie îndreptată prin admiterea recursului inculpatului.
În consecință,
recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se casarea în parte, pe latura penală, a
deciziei atacată, precum și a sentinței
penale nr. 227 din 17 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și
Justiție reținând aplicarea
dispozițiilor art. 19 din Legea
nr. 682/2002 în legătură cu infracțiunile comise de inculpat.