Abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor. Lipsa calității
subiectului activ. Avocat
Cuprins pe materii: Drept
penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor
activități de interes public sau altor activități
reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu
serviciul
Indice alfabetic: Drept
penal
- abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor
- lipsa calității subiectului activ
- avocat
C. pen., art. 147, art. 246, art. 258
În
raport cu prevederile art. 147 C. pen., care definesc noțiunile de
funcționar public și funcționar în sensul legii penale, precum
și în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora
această profesie este liberă și independentă, cu organizare
și funcționare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de
funcționar public și nici calitatea de funcționar și, în
consecință, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 6003 din 12 decembrie 2007
Prin sentința
nr. 92 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, Secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins
plângerea formulată de petentul A.V.
Prima instanță a reținut că petentul A.V. a formulat
plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de
intimatul R.I., avocat în cadrul Baroului Prahova.
În cauză au
fost efectuate acte premergătoare constând în declarațiile
petentului, ale intimatului, precum și depunerea de înscrisuri.
Prin rezoluția nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi
penale față de intimatul R.I. pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută în art. 246 C. pen., fapta nefiind prevăzută de
legea penală.
În motivarea soluției s-a arătat că intimatul nu are calitatea
de „funcționar public” sau „funcționar”, noțiuni definite de
art. 147 alin. (1) și (2) C. pen.
Împotriva acestei rezoluții și conform art. 278 C. proc. pen.,
petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind respinsă ca
neîntemeiată prin rezoluția nr. 765/II/2 din 19 iulie 2007
Ulterior, petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Ploiești
împotriva rezoluției procurorului, conform dispozițiilor art. 2781
C. proc. pen.
Curtea de apel, examinând plângerea formulată raportat la actele și
lucrările dosarului, la susținerile petentului și la
dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., a constatat că
aceasta este neîntemeiată.
Conform art. 246 raportat la art. 258 C. pen., constituie infracțiunea de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului
public sau a oricărui alt funcționar care, în exercițiul
atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu
îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin
aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei
persoane.
Intimatul R.I. este avocat în cadrul Baroului Prahova, iar din examinarea
legislației în vigoare reiese că profesia de avocat nu poate fi
asimilată calității de „funcționar public” sau „alt
funcționar”, astfel cum sunt ele definitive de art. 147 alin. (1) și
(2) C. pen. raportat la art.145 C. pen.
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și
exercitarea profesiei de avocat, această profesie este liberă și
independentă, cu organizare și funcționare autonomă.
În consecință, apreciind ca legală și temeinică
rezoluția nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de
petent ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul A.V.,
criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea
și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea sancționării
intimatului avocat R.I. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute în art. 246 C. pen., întrucât în mod greșit s-a constatat
că nu are calitatea de funcționar public.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată
atât în raport cu motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub
toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd
dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul declarat de
petentul A.V. este nefondat și urmează a fi respins ca atare în
temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În mod legal și temeinic prima instanță a statuat că
plângerea formulată de petentul A.V. împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007 a
procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este
nefondată, iar rezoluția indicată a fost menținută, în
sensul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, din datele speței a rezultat că petentul a formulat plângere
împotriva avocatului R.I. din cadrul Baroului Prahova pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen.
Considerentul esențial pentru care Înalta Curte de Casație și
Justiție are în vedere nepertinența criticii invocate este acela
că, în mod legal, atât organul de urmărire penală cât și
prima instanță, față de dispozițiile art. 1 din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
potrivit cărora profesia este liberă și independentă - cu
organizare și funcționare autonomă - au reținut
că avocatul, în speță intimatul R.I., nu poate fi subiect activ
al infracțiunii prevăzute în dispozițiile art. 246 C. pen.
Astfel, din examinarea premisei instituită prin legea specială de
organizare a profesiei de avocat rezultă fără dubiu că
aceasta nu este sinonimă ori măcar asimilabilă
calității de „funcționar public”, în sensul dispozițiilor
art. 147 alin. (1) C. pen. (așadar, avocatul nu poate fi desemnat ca o
persoană ce exercită o însărcinare de orice natură, în
serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C.
pen., și anume, în enumerarea limitativă a normei de trimitere,
autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile
sau alte persoane juridice de interes public).
Concomitent, aceeași profesie nu este asimilabilă nici
calității de „funcționar” în sensul dispozițiilor art. 147
alin. (2) C. pen. (așadar, avocatul nu poate fi caracterizat ca un
salariat ce exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane
juridice decât cele prevăzute în alin. 1 al aceluiași text).
Așa fiind, pe cale de consecință, s-a statuat incidența în
cauză a dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus prin rezoluția procurorului
sus-menționat neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta
imputată nu este prevăzută de legea penală, iar pentru
același considerent aceasta a fost menținută prin rezoluția
nr. 765/II/2 din 19 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești.
În consecință, recursul declarat de petentul A.V. a fost respins ca
nefondat.
Notă: După pronunțarea deciziei nr. 6003 din 12 decembrie 2007, art. 258 C. pen. a fost completat prin Legea nr. 58/2008, publicată în M. Of. nr. 228 din 25 martie 2008, la art. 258 C. pen. fiind introdus un nou alineat, alin. (2), potrivit căruia „în cazul prevăzut la alin. (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (1).”