S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata C.M. împotriva deciziei penale nr.304/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat recurenta condamnată, aflată în stare de arest, asistată de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatei a arătat că față de motivele invocate de aceasta în cererea ei, lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului deoarece motivele invocate nu îndeplinesc condițiile cerute de prevederile art.455 raportat la art.453 lit.a din Codul de procedură penală pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnata, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței, solicitând să se aibă în vedere boala sa de litioză renală.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.141 din 30 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a respins cererea de întreruperea executării pedepsei, ca nefondată, formulată de condamnata C.M., deoarece din actele medicale rezultă că afecțiunile pe care le prezintă condamnata necesită tratament medicamentos ce poate fi realizat în rețeaua sanitară a D.G.P.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel condamnata, care a solicitat admiterea cererii, avându-se în vedere bolile de care suferă și că în penitenciar nu i se asigură nici un fel de tratament, mai ales pentru diabet.
Curtea de Apel timișoara, prin decizia penală nr.304/A din 11 septembrie 2002, a respins apelul declarat de condamnată împotriva sentinței penale nr.141 din 30 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Arad, ca nefondat.
Nemulțumită și de această hotărâre, în termenul legal, condamnata a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor și pe fond, admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii sale de întreruperea executării pedepsei, în raport și de afecțiunea renală.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele medicale și în special raportul medico-legal nr.23/E/5 din 21 mai 2002, Curtea urmează să constate că acestea au fost judicios evaluate și în consecință, hotărârile atacate, vor fi menținute, ca temeinice și legale.
Se mai reține că, față de afecțiunile indicate în cererea inițială formulată de condamnata recurentă, pentru întreruperea executării pedepsei, în recursul de față, aceasta adaugă noi suferințe dar care țin de sfera medicinei interne, și față de care a fost examinată iar tratarea sa în rețeaua Direcției Generale a Penitenciarelor s-a apreciat că este posibilă, neimpunându-se nici un fel de intervenții chirurgicale și astfel în concluzie, se arată că, recurenta nu se află în situația imposibilității executării pedepsei.
Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.M. împotriva deciziei penale nr.304/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.