Încheiere prin care instanţa de recurs dispune cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Recurs. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Excepţia de neconstituţionalitate
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- excepţie de neconstituţionalitate
C. proc. pen., art. 303 alin. (6)
Încheierea prin care instanţa dispune cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, poate fi atacată cu recurs, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen., numai atunci când a fost pronunţată de prima instanţă sau de instanţa de apel. Recursul declarat împotriva unei astfel de încheieri, pronunţate de instanţa de recurs, este inadmisibil, întrucât încheierile instanţei de recurs premergătoare judecării cauzei au caracter definitiv, întocmai ca și hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei și, ca atare, nu pot fi atacate cu un alt recurs.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1091 din 20 februarie 2006
Prin încheierea nr. 47 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Neamţ a fost admisă propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamţ cu privire la inculpatul B.A., cetăţean străin și, în baza art. 1451 și art. 145 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, iar cu ocazia soluţionării acestei căi de atac a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 136 alin. (1) lit. c), art. 1451 alin. (1) și (2) și art. 178 alin. (21) C. proc. pen. și a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale și suspendarea judecării cauzei.
Instanţa de recurs a considerat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, s-a constatat că dispoziţiile art. 178 alin. (21) C. proc. pen. privesc citarea inculpatului care locuiește în străinătate, iar inculpatul se afla în România.
Referitor la celelalte texte considerate neconstituţionale, s-a reţinut că prima instanţă a sesizat deja Curtea Constituţională, fiind inadmisibilă o a doua sesizare.
După respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin încheiere, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin decizia nr. 407 din 20 iunie 2005, a admis recursul declarat de inculpat, a casat încheierea nr. 47 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Neamţ și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, întrucât a constatat că prima instanţă, la judecarea cererii de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, nu a respectat dispoziţiile legale privind publicitatea ședinţei de judecată, pronunţând o hotărâre lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale inculpatul a declarat recurs.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, ca instanţă de recurs.
Or, încheierile acestei instanţe premergătoare judecării cauzei au, ca și soluţia pronunţată, caracter definitiv și nu pot fi atacate cu un alt recurs.
Este adevărat că prin modificările aduse art. 303 C. proc. pen., și anume prin introducerea alin. (6) al acestui articol, s-a stabilit că încheierea instanţei în faţa căreia se ridică o excepţie de neconstituţionalitate este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Exercitarea acestei căi de atac urmează, însă, a fi înţeleasă numai în legătură cu încheierile pronunţate de prima instanţă și de cea de apel, orice altă interpretare fiind de natură a înfrânge principiul constituţional al legalităţii exercitării căilor de atac consfinţit de art. 129 din legea fundamentală.
Ca atare, recursul inculpatului a fost respins ca inadmisibil.