Violare de domiciliu. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiune contra libertăţii persoanei. Violarea de domiciliu
Indice alfabetic: Drept penal
- violare de domiciliu
C. pen., art. 192
Fapta inculpatului de a pătrunde, fără drept, în locuinţa victimei, în condiţiile în care aceasta s-a opus pătrunderii, comunicându-i că nu acceptă prezenţa inculpatului în locuinţă, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât, într-o atare situaţie, inculpatul a avut reprezentarea faptului că a pătruns în locuinţă fără consimţământul victimei și, deci, a prevăzut rezultatul faptei constând în atingerea adusă libertăţii persoanei și a acceptat posibilitatea producerii lui.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1461 din 7 martie 2006
Prin sentinţa penală nr. 110 din 8 martie 2005, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. 1 C. pen. și a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 din același cod.
Instanţa a reţinut că, la 2 iulie 2004, inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a fostei sale soţii, victima G.V., și, după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns, fără drept, în garsoniera ocupată de aceasta. Întrucât victima s-a opus acceptării prezenţei lui și discuţiei cu acesta, inculpatul, folosind pe rând trei cuţite, a lovit-o în diferite zone ale corpului și, când lamele s-au rupt, a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele. În momentul când intenţiona să folosească un al patrulea cuţit, strigătele de ajutor ale victimei și prezenţa unor vecini la ușa locuinţei l-au determinat să încerce să părăsească locuinţa, însă a fost imobilizat de mai mulţi locatari ai imobilului, în timp ce victima, fiind rănită, s-a refugiat la vecini.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 127 din 13 mai 2005, a respins apelurile declarate de procuror, partea civilă și inculpat, iar Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia penală, prin decizia nr. 4393 din 15 iulie 2005, a admis recursurile acestora, a casat decizia și sentinţa primei instanţe și a trimis cauza pentru rejudecare în vederea reluării dezbaterilor, întrucât încheierea de amânare a pronunţării sentinţei a fost semnată numai de grefier și, ca atare, este lovită de nulitate absolută.
În rejudecarea cauzei, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 429 din 13 octombrie 2005, a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) C. pen. și a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 din același cod, iar Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 317 din 16 decembrie 2005, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat, prin care a susţinut, între altele, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. pen., pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, fără consimţământul persoanei care o folosește, constituie infracţiunea de violare de domiciliu.
În cauză, inculpatul, care divorţase de victimă, s-a deplasat în localitatea de domiciliu a fostei sale soţii și, profitând de temerea insuflată acesteia, când ea a dorit să-l îndepărteze din faţa ușii garsonierei, și-a pus piciorul între prag și tocul ușii, astfel înfrângând voinţa locatarei. Mai mult, văzându-l pe inculpat, victima i-a spus că nu-l dorește în locuinţă și nu acceptă discuţia cu el.
Elementul subiectiv al infracţiunii constă în aceea că inculpatul era conștient că pătrunde, fără drept, în domiciliul fostei soţii, aceasta neconsimţind la cererile lui și, deci, a acţionat voit în acest sens, prevăzând rezultatul, și anume atingerea libertăţii persoanei, și acceptând producerea lui.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului a fost respins.