Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 924 din 3 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:
1. I.S., după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 11 ani și 6 luni închisoare;
- în baza art. 279 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpat 3,70 gr heroină și 210 comprimate metadonă.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de asemenea de la inculpat un pistol gaze, calibru 9 mm, 8 cartușe 9 mm și 3 tuburi goale cartuș 9 mm.
2. R.F.R., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
În baza art. 110, raportat la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 14 martie 2002, 10 iulie 2002.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reținut următoarele:
La data de 14 martie 2002 inculpatul I.S. a vândut cu 1.500.000 lei inculpatei R.F.R. 5 doze de heroină, fiind surprinși de poliție după ce inculpatul primise bani și se pregătea să predea drogurile coinculpatei.
Cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului I.S. s-au găsit 240 comprimate de metadonă, un pistol calibru 9 mm și muniția aferentă.
Prin decizia penală nr. 794 din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate împotriva sentinței de Parchetul de pe lângă Tribunalului București și de inculpatul I.S. și a desființat în parte hotărârea atacată.
Rejudecând a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune comisă și a redus la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat inculpatului pentru această infracțiune pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus la zi arestarea preventivă.
Instanța de apel a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, fiind întemeiată susținerea inculpatului I.S. că drogurile erau destinate consumului propriu.
S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este prea severă și de asemenea s-a constatat, că nelegal prima instanță nu a aplicat inculpatului I.S., pentru această infracțiune pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Inculpatul I.S. a declarat recurs susținând că s-a dat faptei o încadrare juridică greșită, deoarece drogurile erau destinate consumului propriu.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Din analiza materialului probator aflat la dosar rezultă că situația de fapt și implicit încadrarea juridică au fost corect stabilite în cauză.
Astfel din procesul verbal de la fila 6 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine faptul că inculpata R.F.R. a fost văzută de lucrătorii de poliție, care supravegheau intersecția Bd. Mărășești, str. Șerban Vodă, așteptând pe cineva, timp în care a numărat o sumă de bani. La scurt timp a venit și inculpatul și amândoi s-au deplasat în spatele blocului de pe Bd. Mărășești, fiind urmăriți de polițiști, care au văzut când R.F.R. i-a dat suma de bani inculpatului și care au intervenit imobilizându-i pe cei doi, ocazie cu care în mâna inculpatului s-a găsit suma de 1.500.000 lei. De asemenea pe jos, între cei doi inculpați au fost găsite 5 pliculețe cu o substanță ce s-a dovedit ulterior, prin analizele de laborator, că este heroină. Ambii inculpați au arătat că drogurile au fost aruncate pe jos de I.S., când au apărut polițiștii.
Aceste aspecte sunt confirmate de martorul U.I.C., care a asistat la prinderea inculpaților în flagrant.
Susținerea inculpatului că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică, deoarece nu ar fi vândut drogurile inculpatei R.F.R., cu care întreținea relații de concubinaj, ci urma să le consume împreună cu aceasta, așa cum au făcut și altă dată, nu poate fi avută în vedere.
Astfel pe de o parte, declarațiile celor doi inculpați în acest sens date în fața instanței sunt în totală contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu cele afirmate de cei doi inculpați pe parcursul urmăririi penale. Așa fiind, întemeiat susținerile inculpaților din faza de cercetare judecătorească au fost înlăturate ca nesincere.
Pe de altă parte se impune precizarea, că pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este lipsit de relevanță modul în care sunt dobândite substanțele stupefiante și dacă furnizarea de droguri altei persoane se face cu titlu oneros sau gratuit, esențial pentru existența infracțiunii în încadrarea juridică menționată fiind faptul că inculpatul furnizând heroină coinculpatei R.F.R. a efectuat operațiuni cu substanțe stupefiante.
Ca atare se constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Este de asemenea neîntemeiat motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei.
Se constată astfel că pedeapsa, astfel cum a fost redusă în apel, se situează la limita minimă, prevăzută de lege, în condițiile în care inculpatul a furnizat droguri de mare risc unei persoane minore, ceea ce conferă faptei o gravitate deosebită. Se apreciază de asemenea că din actele dosarului nu rezultă existența vreunei împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale nefiind suficient, pentru a atrage reducerea pedepsei sub limita minimă, prevăzută de lege.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în recursul inculpatului, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 794 din 4 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.