Contestaţie la executare. Nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Confiscare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Contestaţia la executare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- contestaţie la executare
- nelămurire cu privire la hotărârea care se execută
C. proc. pen., art. 461 alin. (1) lit. c)
În cazul în care se dispune confiscarea mai multor bunuri, este necesar ca în dispozitivul hotărârii să se precizeze datele necesare identificării acestora. În lipsa unor atare precizări hotărârea nu poate fi executată, fiind supusă cazului de contestaţie la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 718 din 31 ianuarie 2005
Prin decizia nr. 4087 din 28 septembrie 2001, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia penală, a admis recursul în anulare declarat împotriva sentinţei penale nr. 893 din 31 august 1959 a Tribunalului popular al Raionului Sf. Gheorghe, privind pe inculpatul N.G., s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 și 42 din Decretul-lege nr. 638/1946. Totodată s-a înlăturat măsura confiscării și a fost obligat Ministerul Finanţelor la plata contravalorii bijuteriilor confiscate.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 461alin. (1) lit. c) C. proc. pen. petentele Z.E. și T.S., moștenitoare, au formulat contestaţie la executare, susţinând că, în baza dispozitivului incomplet al deciziei, Banca Naţională nu a restituit decât parţial contravaloarea bunurilor confiscate, nefiind restituită contravaloarea monedelor constituite în salbă și nici a capacelor de aur provenite de la un ceas, în greutate totală de 316, 65 g, refuzul fiind motivat de faptul că acestea nu constituie bijuterii, dispozitivul deciziei referindu-se numai la bijuterii.
Examinând contestaţia la executare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, se constată că aceasta este, în parte fondată.
Prin decizia atacată s-a înlăturat măsura confiscării, obligându-se Ministerul Finanţelor, așa cum s-a arătat, la plata contravalorii bijuteriilor confiscate.
În considerentele deciziei au fost enumerate bijuteriile confiscate, fără a se preciza greutatea acestora, ceea ce poate justifica refuzul BNR de a acorda despăgubirea integrală cuvenită moștenitorilor inculpatului.
Ca atare, se constată că este necesar a se lămuri dispozitivul deciziei contestate, în sensul de a se preciza obligaţia Ministerului Finanţelor de a plăti contravaloarea tuturor obiectelor confiscate, astfel cum sunt descrise în procesul verbal de predare primire nr. 18 645 din 13 octombrie 1959 și, respectiv, în inventarul nr. 7465-3 al fostei Bănci de Stat a Republicii Populare Române, acte ce conţin o descriere detaliată și greutatea fiecărui obiect confiscat.
În consecinţă, contestaţia la executare a fost admisă și s-a lămurit dispozitivul deciziei contestate, în sensul considerentelor ce preced.