S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva deciziei penale nr.231/A din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
S-a prezentat recurentul condamnat aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate condamnatului, conform art.458 din Codul de procedură penală și art.15 din Codul penal, având în vedere Legea nr.456/2001 prin care se modifică prevederile art.146 Cod penal și astfel pentru infracțiunea comisă de inculpat, pedeapsa poate fi redusă, prin schimbarea încadrării juridice.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și în final să i se reducă pedeapsa, fiind și bolnav.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin sentința nr.134 din 25 aprilie 2002 Tribunalul Argeș, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.D.C., privind modificarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.253/1999 a Tribunalului Argeș, modificată prin decizia penală nr.86/A/2000 a Curții de Apel Pitești și rămasă definitivă prin decizia penală nr.3979/2000.
A fost obligat petiționarul-condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, că prin sentința penală nr.253 din 11 noiembrie 1999, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe C.D.C. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal.
În baza art.33 și 34 din Codul penal s-au contopit pedepsele și s-a dispus executarea celei mai grele de 12 ani închisoare.
Prin decizia nr.86 din 13 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a desființat în parte sentința, s-au descontopit pedepsele aplicate și s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 Cod penal, de la 12 ani la 10 ani închisoare.
În urma recontopirii pedepselor s-a dispus executarea celei mai grele de 10 ani închisoare.
Instanța de fond a reținut că, chiar dacă potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.207/2000 modificată și completată prin Legea nr.456 din 18 iulie 2001, încadrarea juridică a faptei de înșelăciune comisă de petent ar fi cea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal și care este sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani, în speță nu sunt aplicabile prevenderile art.458 Cod procedură penală, iar cererea condamnatului poate fi valorificată pe calea unui recurs în anulare.
Împotriva sentinței a formulat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu s-a ținut seama de modificarea ulterioară a legii care dă o altă calificare faptei săvârșite de el, pedepsită cu o pedeapsă mai blândă.
Curtea de Apel Pitești –Secția penală, prin decizia penală nr.231 din 12 septembrie 2002 a respins, ca nefondat apelul formulat de condamnatul C.D.C., deținut în Penitenciarul Colibași împotriva sentinței penale nr.134 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Argeș.
Nemulțumit și de această hotărâre, în temenul legal, condamnatul a formulat recurs, cerând ca și prin apel, să se revadă actele dosarului său și să i se reducă pedeapsa, intervenind modificarea legii penale cu privire la înțelesul noțiunii de „consecințe deosebit de grave” prevăzută de art.146 Cod penal –prin Legea nr.456/2001.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului, în raport de critica adusă și văzând prevederile art.458 Cod procedură penală și art.15 Cod penal, se va reține că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, prin Legea nr.456 din 25 iulie 2001 este adevărat că s-au modificat dispozițiile art.146 Cod penal în sensul că „prin consecințe deosebit de grave”, aduse printr-o infracțiune (cum e în speță și infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpat), se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei (față de legislația anterioară ce prevedea un prejudiciu mai mare de 50.000.000 lei), dar aceasta nu înseamnă că s-au redus și limitele de pedeapsă pentru fapta penală săvârșită de recurent și care au rămas aceleași, iar pedeapsa maximă este în continuare mai mare decât pedeapsa aplicată condamnatului recurent.
În consecință, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.458 Cod procedură penală care cer să fi intervenit, o lege, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, care fie, nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, fie, noua lege să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, situații în care, se pot aplica și prevederile art.15 Cod penal.
Se reține deci că, prevederile art.15 Cod penal, invocate de recurent, sunt facultative de la lege și se pot aplica în situația în care, sunt îndeplinite cerințele art.458 Cod procedură penală, mai sus enunțate.
Cum, în speță, nu sunt îndeplinite prevederile textului analizat, în mod justificat și legal cele două instanțe au pronunțat hotărârile atacate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva deciziei penale nr.231/A din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.