Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată și consemnată în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2003, inculpata C.A.V. a recuzat întreaga instanță a Tribunalului Iași, privind soluționarea dosarului nr. 8310/2002.
În susținerea cererii de recuzare s-a susținut că există suspiciuni în ceea ce privește obiectivitatea judecătorilor și că nu i se asigura dreptul la un proces echitabil și imparțial, pentru aflarea adevărului.
Prin încheierea din 13 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 493/2003, Curtea de Apel Iași a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata C.A.V., privind recuzarea tuturor judecătorilor de la Tribunalul Iași.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata C.A.V., solicitând casarea încheierii pronunțată, considerând-o nelegală și netemeinică.
Potrivit art. 52 alin. ultim C. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Aceasta înseamnă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor de atac, dar numai potrivit art. 3851 C. proc. pen., conform căruia încheierile pot fi atacate cu recurs, odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Întrucât în nici o dispoziție a legii nu se prevede că încheierea de respingere a recuzării se poate ataca separat, se conchide că recursul de față este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpata C.A.V., împotriva încheierii din 13 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 493/2003, al Curții de Apel Iași, ca inadmisibil.
Obligă pe recurentă să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.