Decizie prin care instanţa de apel a dispus rejudecarea cauzei și menţinerea arestării preventive. Admisibilitatea recursului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- menţinerea arestării preventive
- decizie prin care instanţa de apel a dispus rejudecarea cauzei
- recurs
C. proc. pen., art. 160b, art. 141 alin. (1)
În cazul în care instanţa de apel, prin aceeași decizie, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă și menţinerea arestării preventive, soluţia de menţinerea a arestării preventive poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 141 și ale art. 160b alin. (4) C. proc. pen., chiar dacă decizia prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu este supusă recursului.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3964 din 15 iulie 2004
Prin decizia penală nr. 206 din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate, între alţii, de inculpaţii I.G. și I.A. împotriva sentinţei penale nr. 193 din 10 martie 2003 a Tribunalului Timiș și a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Totodată, a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţi cu încă 60 de zile.
Recursul declarat de inculpaţi cu privire la menţinerea arestării preventive este nefondat.
Conformându-se art. 160b C. proc. pen., instanţa de apel, învestită cu soluţionarea apelurilor, a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea se menţin, așa încât, sub acest aspect, critica este nefondată și recursul a fost respins ca atare.
Referitor la admisibilitatea căii de atac când s-a pronunţat o soluţie de desfiinţare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare, care nu poate fi recurată, se constată că în raport cu prevederile art. 141 C. proc. pen. și ale art. 160b alin. (4) din același cod, soluţia de menţinere a arestării preventive poate fi atacată cu recurs, chiar dacă decizia prin care se dispune aceasta nu este supusă recursului.
Soluţia se impune, de vreme ce legiuitorul a prevăzut expres calea de atac a recursului în ce privește menţinerea măsurii arestării preventive, indiferent de modul de soluţionare a fondului cauzei.