Apărare. Sesizarea instanţei. Rechizitoriu neconfirmat de prim- procuror
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Apărarea. Partea specială. Urmărirea penală efectuată de procuror. Confirmarea rechizitoriului
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- Apărare
- Rechizitoriu
- Confirmarea rechizitoriului
C. proc. pen., art. 6 alin. (3), (4) și (5),
art. 1371, art. 209 alin. (2) și (3) alin.ultim
Neaducerea la cunoștinţa celui reţinut sau arestat, în prezenţa apărătorului, a învinuirii ce i se aduce, este sancţionată cu nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Este, de asemenea, sancţionată cu nulitatea absolută sesizarea instanţei cu un rechizitoriu neconfirmat de prim procuror sau, după caz, de procurorul ierarhic superior, și atunci când efectuarea urmăririi penale de către procuror nu este obligatorie potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., ci este efectuată de acesta în temeiul prevederilor art. 209 alin. (2) din același cod.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5845 din 9 noiembrie 2004
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa penală nr. 162 din 30 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul A.L. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 110 din 30 martie 2004, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat, între altele, că nu a beneficiat de apărare conform legii, iar rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procuror, instanţa nefiind legal sesizată, este fondat.
Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, iar conform art.171 alin. (2) din același cod, asistenţa juridică este obligatorie, între altele, când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză.
Din examinarea acestor texte, coroborate și cu prevederile art. 1371 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, persoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștinţă motivele reţinerii sau ale arestării; învinuirea se aduce la cunoștinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenţa unui avocat, rezultă că apărarea este obligatorie în faza de urmărire penală din momentul în care recurentul a fost privat de libertate, prin reţinere sau arestare preventivă.
Din datele cauzei rezultă că inculpatul a fost reţinut la 3 septembrie 2000 și, la aceeași dată, i s-a luat o primă declaraţie fără a fi asistat de un apărător ales sau desemnat din oficiu, în condiţiile în care asistenţa juridică era, potrivit dispoziţiilor menţionate, obligatorie.
Or, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., încălcarea dispoziţiilor referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea absolută a actului.
Întemeiată se dovedește și critica în sensul că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 209 alin. ultim C. proc. pen. referitoare la sesizarea instanţei, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului respectiv potrivit art.197 alin. (2) din același cod.
În conformitate cu art. 209 alin. ultim, atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim procurorului parchetului.
În sistemul Codului de procedură penală, competenţa procurorului de a efectua urmărirea penală este generală, cum rezultă explicit din prevederile art. 209 alin. (2), conform cărora procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează, inclusiv întreaga urmărire penală.
În această situaţie, chiar dacă fapta care a făcut obiectul urmăririi penale nu face parte dintre cazurile prevăzute în art. 209 alin. (3) C. proc. pen., rechizitoriul procurorului trebuie supus confirmării, potrivit art. 209 alin. ultim din același cod, sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzută în art.197 alin. (2) privind încălcările referitoare la sesizarea instanţei, fiind de observat că art. 209 alin. ultim nu face deosebire, în ce privește confirmarea rechizitoriului, între situaţiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror în mod obligatoriu și cele în care a efectuat-o din proprie iniţiativă.
În speţă se constată că, după redeschiderea urmăririi penale, cauza a fost preluată de procuror care a dispus începerea urmăririi penale și a efectuat toate celelalte acte de urmărire.
Nerespectându-se dispoziţiile din art. 209 alin. ultim C. proc. pen. privind confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, se constată că sesizarea instanţei de judecată nu a fost făcută conform legii.
Constatând că au fost încălcate atât prevederile legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie a inculpatului în faza de urmărire penală, cât și cele referitoare la sesizarea instanţei, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus restituirea cauzei procurorului, conform art. 333 C. proc. pen. pentru refacerea urmăririi penale.