Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58 din 21 martie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:
- D.D.G. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen. și
- D.S. la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin.(2) lit. a) și e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat arestul preventiv al celor doi inculpați de la 18 iulie 2001, la zi.
Inculpații au fost obligați, în solidar la plata sumei de 2.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă H.M., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că la data de 16 iulie 2001, în jurul orelor 14,45, cei doi inculpați au sustras prin violență, un lănțișor din aur aparținând părții vătămate H.M., în timp ce aceasta se deplasa pe o alee, din incinta complexului Universității Transilvania din Municipiul Brașov.
În considerentele sentinței se arată că, deși inculpații au negat săvârșirea faptelor, acestea sunt dovedite cu declarațiile constante ale părții vătămate și declarațiile martorului L.I., coroborate cu procesele verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia recunoașterii din grup a făptuitorilor.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 251 din 30 octombrie 2002, admițând apelurile declarate de inculpații D.D.G. și D.S., a casat sentința pronunțată de prima instanță și a dispus achitarea lor, pentru infracțiunea de tâlhărie și respectiv complicitate la această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Totodată, s-au respins pretențiile formulate de partea civilă H.M., împotriva inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că materialul probator administrat în cauză a fost supus unei examinări sumare, apreciind că recunoașterea din grup a inculpaților de către partea vătămată și martorul L.I. nu sunt suficiente și edificatoare.
S-a mai arătat că inculpații au negat, în mod constant, săvârșirea faptei, apărările acestora fiind sprijinite de declarațiile unui număr destul de mare de martori.
Contrar opiniei majorității membrilor completului de judecată, în opinia separată, unul dintre judecători a menționat că dacă în cazul inculpatului D.D.G. există dubii în ceea ce privește participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, referitor la inculpatul D.S., vinovăția este pe deplin dovedită.
Împotriva menționatei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susținând că soluția de achitare a inculpaților adoptată de instanța de apel, este nejustificată, datorându-se verificării necorespunzătoare a probelor administrate.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducându-se după conștiința lor.
Examinând actele dosarului, în raport de dispozițiile procedurale citate, se constată că o serie de probe cu înscrisuri, respectiv, procesele-verbale de recunoaștere din grup, procesele verbale, întocmite cu ocazia efectuării testului Polygraf, asupra inculpaților și a unor martori, declarațiile constante ale părții vătămate cât și declarațiile singurului martor ocular L.I., au fost înlăturate în mod nejustificat, instanța de apel neținând seama de contradicțiile existente între declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare, toți rude apropiate sau prieteni ai acestora, de împrejurarea că în cursul procesului, cei doi inculpați s-au pus de acord asupra unor elemente esențiale de fapt, cum ar fi ora la care s-au întâlnit, la modul de petrecere a timpului, la data când s-a comis fapta și nici de împrejurarea că aflându-se în arest preventiv, inculpații au determinat pe unul dintre deținuți să-și asume el răspunderea săvârșirii acestei infracțiuni de tâlhărie.
De remarcat este faptul că la scut timp după săvârșirea infracțiunii, inculpatul D.S. a fost recunoscut, fără ezitări, atât de partea vătămată cât și de martorul L.I. iar inculpatul D.D.G., de către același martor ocular, de asemenea fără ezitări, situații consemnate în procesele verbale de constatare întocmite cu ocazia recunoașterii din grup în prezența a doi martori asistenți, în planșele fotografice, cât și în declarațiile persoanei vătămate și martorului menționat cât și ale martorilor asistenți.
Împrejurarea că în faza cercetării judecătorești, martorul L.I. a precizat că la acea dată, nu mai este atât de sigur cu privire la identitatea autorilor, nu justifică înlăturarea declarațiilor de la urmărirea penală, pe care acesta nu le-a retractat și care au fost consemnate imediat după comiterea faptelor.
Privitor la declarațiile martorilor propuși de către inculpați, se constată că acestea au fost înlăturate în mod just de instanța de fond, întrucât sunt pro cauza, contradictorii, și nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Astfel, inculpatul D.D.G., a susținut că la momentul comiterii faptei se afla la domiciliu împreună cu părinții, întâlnirea cu D.S., coinculpat în cauză și prietena acestuia C.M.L. având loc între orele 19,00 - 20,00.
Cu ocazia audierii, în legătură cu acest aspect, părinții inculpatului au dat declarații, care contrazic susținerile acestuia în sensul că în ziua de 16 iulie 2001, fiul lor a stat tot timpul acasă unde au fost vizitați de fiul lor D.S. și de soția acestuia.
La rândul său, inculpatul D.S. a susținut că la momentul comiterii faptei se afla în locuința lui împreună cu bunica și fratele M., însă în jurul orei 11,00 s-a deplasat la domiciliul inculpatului D.D.G., stabilind să se întâlnească pe str. Țebea peste o oră, lucru pe care l-a și făcut, discutând, cu acea ocazie și cu martora C.M.L., prietena sa de circa 26 ani.
În cursul urmăririi penale, atât inculpații cât și martorii D.E. și D.C., propuși în apărare, au fost supuși testului Polygraf, constatându-se că au un comportament simulat, așa cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifice 85 și 89.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind întemeiat, urmează a fi admis, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se menține hotărârea primei instanțe.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 251/ Ap din 30 octombrie 2002, a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații D.D.G. și D.S.
Casează decizia penală atacată și menține soluția primei instanțe.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.