Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 809 din 10 septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1903/2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului la 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare, iar în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei, iar în baza art. 113 C. pen., l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire.
Instanța a luat act că partea vătămată S.C. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 108.570.525 lei, despăgubiri civile către partea civilă, Regionala C.F.R. București, Centrul de Electrificare, la care a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 24 martie 2001, în jurul orelor 23,00, aflându-se pe peronul stației C.F.R. Titan – Sud, inculpatul, împreună cu făptuitorii minori U.N. și S.I., prin exercitarea de violențe fizice și prin imobilizarea părții vătămate S.C., au deposedat-o de suma de 250.000 lei și un pachet de țigări.
De asemenea s-a mai reținut că în cursul lunii septembrie 2000, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a sustras conductori electrici de pe stâlpii de înaltă tensiune, în valoare de 32.572.260 lei, aparținând Regionalei C.F.B., Grupa Granitul, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind de 108.570.525 lei.
Prin decizia nr. 824 din 16 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3413/2002, Curtea de apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.V., a desființat în parte sentința apelată și rejudecând pe fond, a redus pedepsele aplicate inculpatului de la 5 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv, de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen., iar în baza art. 116 C. pen., i-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în București, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei.
Instanța de apel, în motivarea soluției pronunțate, a reținut că inculpatul suferă de boli psihice, fiind diagnosticat cu oligofrenie și comportament sociopat, are discernământul scăzut în raport cu faptele, pentru care este trimis în judecată și nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul urmează a fi supus unui tratament medical psihiatric adecvat, în raport de dispozițiile art. 113 C. pen., iar pedepsele aplicate de instanța de fond sunt prea mari și incorect individualizate, astfel încât a redus pedepsele aplicate acestuia, într-un cuantum moderat.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, ambii recurenți criticând hotărârea atacată, în baza motivului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Parchetul a susținut că în mod nelegal instanța de apel a redus pedepsele aplicate inculpatului, fără a aplica circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., care de altfel nici nu pot fi reținute în cauză, apreciind că se impune aplicarea unor pedepse, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.
În recursul său inculpatul a solicitat acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante, avute în vedere de instanța de apel la coborârea pedepselor sub limita minimă și implicit reducerea acestor pedepse.
Recursurile declarate sunt întemeiate, pentru motivele ce urmează a fi arătate.
Din analiza deciziei pronunțată de instanța de apel, rezultă că s-a dispus în sensul reducerii pedepselor aplicate inculpatului de prima instanță, în condițiile în care instanța de apel nu a făcut referire în considerentele hotărârii la circumstanțele atenuante judiciare și nu a reținut în favoarea inculpatului, aceste circumstanțe, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în dispozitivul deciziei.
Rezultă așadar că instanța de apel a aplicat pedepse nelegale, în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care nu a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., care să-I permită coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Sub acest aspect recursul declarat de Parchet apare întemeiat.
Pe de altă parte însă, Curtea apreciază că în speță, față de persoana inculpatului, care are un discernământ scăzut în raport cu faptele comise, nu are antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului penal, se justifică reținerea în favoarea recurentului a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., având drept consecință reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de textul incriminator, în limita prevăzută de art. 76 C. pen., astfel încât scopul educativ dar și coercitiv al pedepselor așa cum a fost el prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să poată fi atins.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile declarate, va casa hotărârea atacată în limitele arătate și rejudecând, după descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, va face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului dispunând condamnarea acestuia.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să fie contopite pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, din care, în temeiul art. 88 C. pen., se va deduce timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu 27 februarie 2002, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpatul P.V., împotriva deciziei nr. 824 din 16 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală.
Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., și descontopește pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru fiecare infracțiune (tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) condamnă pe inculpatul P.V. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru cea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pe cea mai grea și anume 2 ani și 6 luni închisoare.
Compută din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.