Extrădare. Autoritate de lucru judecat
Hotărârea prin care s-a respins o
cerere de extrădare nu are autoritate de lucru judecat.
Ca atare, cererea ulterioară de extrădare a aceleiași persoane, pentru
săvârșirea aceleiași infracţiuni, poate fi admisă, constatându-se că există
dubla incriminare a faptei, pentru lipsa căreia prima cerere a fost respinsă.
Secţia
penală, decizia nr.748 din 14 februarie 2003
Prin sentinţa nr.4 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală a respins cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Cehă privind extrădarea cetăţeanului turc A.O. în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin hotărârea Tribunalului Praga din 20 septembrie 1999, rămasă definitivă la 24 noiembrie 1999, pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art.250 paragrafele 1 și 4 din Codul penal ceh.
S-a dispus punerea în libertate a persoanei în cauză.
Instanţa a reţinut că, anterior, la 25 noiembrie 1998 autorităţile judiciare cehe au solicitat extrădarea aceleiași persoane în vederea urmăririi și judecării pentru aceiași faptă, iar prin sentinţa penală nr.143/1999 a Tribunalului București, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare, cererea a fost respinsă, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile privind acordarea extrădării, deoarece lipsește dubla incriminare, conţinutul concret al faptei reţinute în Cehia, neplata la timp a unor facturi, nu poate da naștere, potrivit legii române, decât unui litigiu civil sau comercial.
Instanţa a mai reţinut că menţionata hotărâre, rămasă definitivă, a căpătat
autoritate de lucru judecat și, în consecinţă, leagă orice altă instanţă
investită ulterior cu soluţionarea unei cereri de extrădare a aceleiași
persoane, cu privire la aceiași faptă.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de procuror, susţinându-se că, pe de o parte, nu există autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte sunt întrunite toate condiţiile pentru admiterea cererii de extrădare, inclusiv cea referitoare la dubla incriminare.
Recursul este fondat.
Hotărârile judecătorești au autoritate de lucru judecat în măsura în care legea le recunoaște un astfel de efect.
Nici Legea nr.296/2001 și nici Convenţia europeană asupra extrădării, ratificată de România prin Legea nr.80/1997, nu cuprind dispoziţii prin care să se recunoască acest efect hotărârilor definitive pronunţate în materia extrădării.
Art.20 din Legea nr.296/2001, la care s-a făcut referire de apărare, care consacră, ca și art.9 din Convenţia europeană principiul „non bis in idem”, nu-și găsește aplicabilitate, întrucât nu se referă la cererile de extrădare, ci are în vedere în exclusivitate fapta sau faptele pentru care se cere extrădarea, prevăzând că extrădarea nu va fi acordată când persoana reclamată a fost judecată definitiv de autorităţile competente ale statului român pentru fapta sau faptele pentru care se cere extrădarea.
În lipsa unor dispoziţii legale speciale referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în materia extrădării, sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală.
Art..415 alin.1 din acest cod prevede că hotărârile instanţei penale devin executorii la data când rămân definitive.
Tot astfel, potrivit art.22 alin.1 hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăţiei acesteia.
Art.10 lit.j C.proc.pen. se referă la autoritatea de lucru judecat ca fiind o
cauză care împiedică punerea în mișcare a acţiunii penale sau continuarea
exercitării ei, cu consecinţa, după caz, a încetării urmăririi penale sau a
încetării procesului penal.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat există numai dacă în privinţa unei
persoane s-a desfășurat o judecată în cadrul unei acţiuni penale în înţelesul
art.9 C.proc.pen., și produce consecinţe tot numai în privinţa unei astfel de
acţiuni.
Cum potrivit art.9 alin.1, acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracţiuni, se constată că în speţă nu există nici una din situaţiile în care legea recunoaște unei hotărâri penale definitive autoritate de lucru judecat, astfel încât greșit s-a reţinut că sentinţa penală nr.143/1999 a Tribunalului București, fiind definitivă, are autoritate de lucru judecat și că nu ar fi întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea extrădării, sub acest din urmă aspect constatându-se că există dublă incriminare, legea penală cehă referindu-se la fapta săvârșită prin înșelare.
În consecinţă hotărârea atacată de procuror a fost casată și s-a admis cererea de extrădare.