Vătămări cauzatoare de moarte. Omor. Raport de cauzalitate
Fapta de a aplica victimei numeroase lovituri, cauzându-i multiple echimoze
și fractură de col femural, nu constituie infracţiunea de omor dacă decesul
survine după o lună, ca urmare a unei bronhopneumonii, complicaţie apărută în
evoluţia fracturii de femur. Întrucât victima nu a fost dusă la spital, așa cum
a recomandat medicul, fiind necorespunzător îngrijită, cauzalitatea
indirectă dintre agresiune și deces nu constituie temei pentru a se reţine
săvârșirea infracţiunii de omor, ci pe aceea de vătămări cauzatoare de moarte
prevăzută în art.183 C.pen.
Secţia
penală, decizia nr.1305 din 14 martie 2003
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr.319 din 19 decembrie 2001, a
condamnat pe inculpatul S.C. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea
infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen., prin
schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, la 10 ani închisoare.
Instanţa a reţinut că, la 21 iulie 2000, inculpatul, aflat în stare de
ebrietate, a lovit pe B.C., tatăl concubinei sale, cu pumnii și picioarele în
toate zonele corpului, doborându-l la pământ, după care l-a târât până la
poarta locuinţei acestuia, unde l-a abandonat.
După ce agresiunea a încetat, victima a fost dusă în curtea locuinţei sale și
așezată sub un pom, membrii familiei observând că prezintă multiple echimoze pe
întreaga suprafaţă a corpului, că sângera în zona feţei, iar un picior era
fracturat.
În urma examinării făcută victimei de medicul din comună s-a constatat că prezintă fractură de col femural, recomandându-se internarea în spital. Aceasta nu s-a produs, victima decedând în ziua de 23 august 2000.
S-a mai reţinut că victima nu a fost transportată la spital și pentru motivul că familiei îi lipseau mijloacele pentru plata spitalizării.
Apelurile procurorului, care a criticat hotărârea pentru greșita schimbare a încadrării juridice, și al inculpatului care a cerut reducerea pedepsei, au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.187 din 29 aprilie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul, susţinând că fapta inculpatului, de a lovi victima cu intensitate pe întreaga suprafaţă a corpului și apoi de a se opune, cu violenţă, ca aceasta să fie internată în spital, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art.174, 175 lit.d și 176 lit.a C.pem.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate rezultă că inculpatul locuia într-un imobil în vecinătatea căruia locuia victima. Pe fondul consumului de alcool, între inculpat și părinţii concubinei sale au existat numeroase conflicte violente.
În ziua de 21 iulie 2000, inculpatul, în stare de ebrietate, a lovit pe B.C. cu pumnii și picioarele și apoi cu un obiect contondent producându-i leziuni multiple, cea mai gravă fiind ruptura de femur.
Din cauza unei îngrijiri neadecvate, au survenit complicaţii în starea de sănătate a victimei, aceasta decedând după o lună de la agresiune, raportul medico-legal stabilind că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unei bronhopneumonii, complicaţie apărută în evoluţia unei fracturi de femur. S-a mai stabilit că, între leziunile de violenţă și deces există legătură de cauzalitate indirectă.
Mai rezultă din probe că victima nu a fost transportată la spital sau îngrijită corespunzător nu din cauza opunerii violente a inculpatului, ci datorită ignoranţei familiei și a lipsei mijloacelor materiale.
Faptul că imediat după agresiune inculpatul a fost reţinut de organul de
poliţie din comună întreaga noapte, că acesta nu a locuit împreună cu victima
și deci nu a fost în permanenţă în apropierea acesteia și că victima a fost
examinată de medicul din comună duce la concluzia că ignoranţa familiei
victimei a făcut ca aceasta să nu fie corespunzător îngrijită.
Ca atare, activitatea inculpatului de a lovi victima și de a-i produce o ruptură de femur, leziune ce a generat, în timp și datorită unei îngrijiri neadecvate, bronhopneumonia și apoi insuficienţa cardio-respiratorie și decesul, realizează conţinutul infracţiunii praeterintenţionate de loviri cauzatoare de moarte, între leziunile cauzate și deces existând un nex cauzal indirect.
Pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată și în concordanţă cu criteriile prevăzute în art.72 C.pen.
În consecinţă, recursul procurorului a fost respins.