Abuz în serviciu. Daune morale
Abuzul în serviciu, prin transferarea
ilegală a unor angajaţi în locuri de muncă unde nu puteau fi încadraţi și
refuzul de a-i reintegra în vechiul lor loc de muncă dispusă prin hotărâri
civile executorii, constituie fapte de natură a cauza suferinţe morale
persoanelor vătămate, în principal ca urmare a lipsei locului de muncă și a
purtării proceselor timp de doi ani, implicând deplasări repetate în alte
localităţi și stresul inerent.
Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz în serviciu la plata
unor daune morale este justificată.
Secţia
penală, decizia nr.1762 din 4 aprilie 2003
Prin sentinţa penală nr.1351 din 18 decembrie 2000, Judecătoria Suceava a condamnat pe inculpatul Ț.V. pentru săvârșirea infracţiunii de abuz în seviciu prevăzută în art.246 C.pen.
La data de 28 ianuarie 1998, inculpatul, în calitate de primar al orașului Seini, a dispus transferul, în interesul serviciului, de la Primăria orașului Seini la Serviciul Public de Gospodărie Comunală și Locativă Seini, începând cu 1 februarie 1998, a șapte angajaţi, între care și a părţilor civile M.D., B.A., L.V. și M.A.
Transferul a fost dispus cu încălcarea prevederilor art.69 din Codul muncii, raportat la art.11 din Legea nr.1/1970, potrivit cărora, pentru realizarea transferului era necesar acordul unităţii la care se face transferul, precum și consimţământul angajatului.
S.P.G.C.L. Seini, cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a Primăriei Seini, nu a solicitat și nu a acceptat transferul părţilor civile; mai mult, martorul L.V., șeful S.P. G.C.L. Seini, a adus la cunoștinţa inculpatului că nu există posturi corespunzătoare pentru a angaja părţile vătămate, și nici fondul de salarii necesar pentru a le remunera.
Inculpatul a ignorat această situaţie și, considerând că martorul L.V. s-a făcut vinovat de neaducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de transfer, l-a sancţionat cu mustrare.
Părţile vătămate au atacat la Judecătoria Baia-Mare dispoziţiile de transfer abuzive, prin sentinţele civile pronunţate fiind admise contestaţiile și anulate deciziile de transfer, dispunându-se reintegrarea lor la vechiul loc de muncă de la primărie, începând cu 1 februarie 1998.
După rămânerea definitivă a acestor hotărâri, ca urmare a respingerii apelurilor formulate de Primăria Seini, părţile vătămate au solicitat inculpatului punerea lor în executare, reintegrarea în vechiul loc de muncă și plata drepturilor bănești de la 1 februarie 1998; inculpatul a refuzat, încadrând pe unele din posturi alte persoane.
Cu privire la latura civilă, prima instanţă a constatat că inculpatul a fost obligat prin hotărârile civile la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care părţile civile au fost lipsite de aceste drepturi.
Instanţa a constatat că părţile civile au suferit și un prejudiciu moral prin fapta inculpatului și l-au obligat să le plătească câte 10.000.000 de lei reprezentând daune morale.
Prin decizia penală nr.377 din 21 mai 2001, Tribunalul Suceava a respins apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.65 din 4 februarie 2002, a admis recursul inculpatului și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.proc.pen. și la art.181 C.pen. l-a achitat, aplicându-i sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de un milion de lei și a menţinut soluţia dată laturii civile.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că instanţele trebuiau să respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale, este nefondat.
Repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel, situaţia anterioară faptei prejudiciabile, fără a i se impune părţii vătămate să suporte, indiferent sub ce formă, consecinţele unei activităţi ilicite a cărei victimă a fost.
Prejudiciul supus reparării, în condiţiile art.998 C.civ., poate fi patrimonial sau nepatrimonial, moral, acesta din urmă constând în lezarea onoarei sau reputaţiei unei persoane, sau în alte suferinţe de ordin psihic.
Pentru repararea unui asemenea prejudiciu este justificată acordarea unor compensaţii materiale ce se stabilesc de către instanţă prin apreciere, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei.
În afară de alte urmări de ordin moral, este evident stressul suferit de părţile civile în cursul celor doi ani, cauzat de greutăţile deplasărilor de la Seini la Suceava, în mod repetat, pentru judecarea proceselor.
In consecinţă, constatându-se că părţile civile, ca urmare a abuzului
inculpatului au suferit și un prejudiciu moral cu consecinţe negative
asupra vieţii și sănătăţii lor și a familiilor, acordarea unor
compensaţii materiale este justificată, putându-se considera astfel restabilită
situaţia dinainte de săvârșirea infracţiunii, justa și
integrala reparaţie a daunelor suferite, motiv pentru care recursul în anulare
a fost respins.