Apărare. Asistenţă juridică asigurată de același apărător pentru inculpaţi cu interese procesuale contrare
În cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârșirea faptei, iar altul o
recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, asigurarea asistenţei judiciare de
către același apărător constituie o încălcare a dreptului de apărare, deoarece
există o contrarietate a intereselor procesuale ale inculpaţilor; o atare
situaţie fiind echivalentă cu lipsa apărătorului, este incident cazul de casare
prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.
Dacă același apărător este ales, instanţa pune în discuţie contrarietatea de
interese, iar dacă inculpaţii nu angajează și un alt avocat, instanţa
desemnează un apărător din oficiu pentru unul dintre ei, care va asigura
apărarea acestuia alături de apărătorul ales.
Secţia
penală, decizia nr.2027 din 18 aprilie 2003
Prin sentinţa penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de droguri prin introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 6 august 2001, la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, la controlul vamal s-au găsit într-un pachet 4,100 kg de heroină aparţinând inculpaţilor.
Prin decizia nr. 468 din 30 iulie 2002, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a respins apelurile inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că nu li s-a asigurat corespunzător apărarea, sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că la prima instanţă asistenţa juridică a fost acordată ambilor inculpaţi de către același avocat.
Rezultă, de asemenea, că inculpatul R.K. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar
inculpata R.D. a recunoscut săvârșirea infracţiunii, implicându-l și pe soţul
ei, inculpatul R.K., pentru introducerea în România a heroinei, ea beneficiind
astfel de reducerea la jumătate a pedepsei, în temeiul art. 16 din Legea
nr.143/2000.
Așa fiind, se constată contrarietatea intereselor celor doi inculpaţi, de natură a nu garanta asigurarea corespunzătoare a dreptului lor la apărare.
Chiar dacă în faţa instanţei inculpata R.D. nu și-a menţinut declaraţiile date
la cercetarea penală, susţinând nevinovăţia sa și a soţului său, se impunea ca
instanţa să pună în vedere inculpaţilor contrarietatea de interese și, fie să
dea posibilitatea angajării unui alt apărător pentru unul dintre inculpaţi, fie
să desemneze un apărător din oficiu.
Dreptul inculpaţilor la o apărare corespunzătoare a fost încălcat și de
instanţa de apel, atât prin aceea că a acceptat ca inculpaţii să fie apăraţi de
același apărător din oficiu, deși interesele lor contrare se menţineau și în
faza de apel, cât și prin faptul că apărătorul a fost desemnat în ziua judecării
apelului, situaţie în care acesta nu a putut studia temeinic dosarul cauzei.
În consecinţă recursul inculpaţilor a fost admis și s-au casat hotărârile atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.