Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 28 din 16 ianuarie 2003, a Tribunalului București, secția I–a penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001, a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 762 din 12 februarie 2002, a Curții Supreme de Justiție, formulată de condamnatul C.C., cu obligarea sa la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, motivele cererii de întrerupere a pedepsei sunt de ordin medical, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize medico – legale, care a concluzionat că petentul suferă de tulburare de personalitate de tip instabil – impulsiv, poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, nemotivat în scris și solicitând personal și prin avocat întreruperea executării pedepsei, având în vedere că este grav bolnav.
Curtea de Apel București a respins ca nefondat, apelul condamnatului reținând că expertiza medico – legală efectuată în cauză a concluzionat, că apelantul nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenție, astfel că în mod corect prima instanță i-a respins cererea.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru netemeinicie, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, susținând că este grav bolnav și nu beneficiază de tratament medical.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 453 lit. a), cu referire la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În speță expertiza medico – legală efectuată în urma consultului condamnatului și pe baza actelor medicale prezentate, a concluzionat în sensul că recurentul, care prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil – impulsiv, poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P și nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Din cuprinsul raportului de expertiză mai rezultă că petentul se află în evidența cabinetului medical al Penitenciarului București și primește tratament cu C. și D., medicație cu caracter sedativ administrată la nevoie, infirmându-se astfel susținerea recurentului în sensul că nu beneficiază de tratament.
În aceste condiții în care, singura probă concludentă în cauză, în baza căreia se poate dispune admiterea unei cereri de amânare a executării pedepsei pe motiv de boală concluzionează în sensul arătat, Curtea urmează a constata că recursul declarat de condamnat este nefondat și a-l respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul C.C., împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 februarie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.