Vătămare corporală. Vătămare corporală gravă. Reimplantarea dinţilor vătămaţi prin agresiune
Fapta prin care s-au pricinuit părţii vătămate contuzii maxilare urmate de
extracţia unor dinţi care, reimplantaţi de îndată, și-au redobândit integral
funcţiile normale, durata îngrijirilor medicale necesare vindecării nedepășind
60 de zile, constituie infracţiunea de vătămare corporală prevăzută în art.181,
iar nu de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 C. pen., deoarece nu
s-a produs părţii vătămate o sluţire sau infirmitate.
Secţia
penală, decizia nr. 3188 din 2 iulie 2003
Prin sentinţa penală nr. 2242 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul R.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art.181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. (1) din același cod.
Instanţa a reţinut că, la 16 aprilie 1998, inculpatul a lovit partea vătămată S.C. cu pumnul în faţă, cauzându-i avulsia traumatică a 3 dinţi superiori.
Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr. 356 din 25 aprilie 2002, a admis apelul declarat de procuror și, între altele, a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr.573 din 20 septembrie 2002, a respins recursul declarat de procuror.
Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că fapta trebuia încadrată în prevederile art. 182 C. pen.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 182 alin. (1)C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţire, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, între ele contuzii proces alveolar maxilar frontal cu avulsia posttraumatică a dinţilor 11, 21, 22, practicându-se reimplantarea acestora.
La durata iniţială de vindecare s-au mai adăugat 14 - 21 de zile, iar în final s-au stabilit 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungirea datorându-se tratamentului recuperator.
Raportul de nouă expertiză medico-legală aprobat prin avizul Comisiei superioare din cadrul I.M.L. „Prof.dr.Mina Minovici” a concluzionat că durata îngrijirilor medicale a fost de 50-55 zile și s-a datorat necesităţii consolidării leziunilor dentare. Ca urmare a procesului de vindecare intervenit în urma reimplantării dinţilor, s-a concluzionat că leziunile prezentate nu constituie nici sluţire nici infirmitate.
Faţă de această probă, susţinerea din recursul în anulare în sensul că partea
vătămată ar fi pierdut 3 dinţi din faţă nu poate fi primită în condiţiile în
care, imediat după agresiune, aceștia au fost
reimplantaţi.
Pentru aceleași considerente nu este fondată motivarea că s-ar fi produs părţii vătămate un prejudiciu estetic ireversibil, o sluţire, de vreme ce noua expertiză a constatat vindecarea leziunilor dentare, stabilitatea coronară radiculară și reechilibrarea morfofuncţională integrală.
În legătură cu posibilele complicaţii viitoare experţii au arătat că, în stadiul actual, acestea sunt simple supoziţii teoretice.
Rezultă, deci, că urmare agresiunii săvârșite de inculpat asupra părţii vătămate s-au produs numai urmări dintre cele prevăzute în art. 181 alin. (1) C. pen., că, deci, în mod corect instanţele au încadrat fapta în acest text de lege.
În consecinţă recursul în anulare a fost respins