Arestare preventivă. Prelungire. Soluţionarea propunerii în ședinţă publică
Potrivit art. 159 alin. 2 C.
proc. pen., propunerea de prelungire a arestării preventive se soluţionează în
camera de consiliu.
Încălcarea acestei
dispoziţii, prin soluţionarea propunerii în ședinţă publică reprezintă un caz
de nulitate relativă, care, potrivit art. 197 alin. (1) atrage nulitatea
actului numai dacă s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât
prin anularea acelui act.
Nulitatea absolută, derivând
din încălcarea dispoziţiilor privitoare la publicitatea ședinţei, prevăzută în
art. 197 alin. (2), ce nu poate fi înlăturată în nici un mod, se referă la
situaţia în care legea prevede judecata în ședinţă publică și se judecă fără
publicitate, iar nu la cazurile când, dimpotrivă, legea prevede soluţionarea
cauzei fără publicitate și se judecă în ședinţă publică.
Secţia penală, decizia nr. 5025 din 6 noiembrie 2003
Prin încheierea nr. 7 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea P.N.A. și a dispus prelungirea arestării preventive pentru toţi inculpaţii, cu 30 de zile.
Împotriva încheierii au declarat recurs cei patru inculpaţi, solicitând respingerea cererii formulate de P.N.A. și punerea lor în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, iar cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost judecată în ședinţă publică, motiv de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen.
Cu privire la cel din urmă motiv de recurs se constată că împrejurarea menţionată poate atrage sancţiunea nulităţii relative, faţă de regula nulităţilor consacrată de Codul de procedură penală, în sistemul căruia nulităţile absolute sunt numai cele exprese. Or, în categoria acestora, în art. 197 alin. (2) sunt menţionate încălcările privind dispoziţiile relative la publicitatea ședinţei de judecată, nu și cele care privesc derogările de la regula publicităţii ședinţei.
Astfel fiind, în speţă, judecarea cauzei în ședinţă publică putea atrage nulitatea hotărârii, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai dacă s-ar fi dovedit că prin aceasta s-a adus o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Cum și pe fond, măsura prelungirii arestării preventive se constată a fi legală, recursurile inculpaţilor au fost respinse.