Expertiza psihiatrică. Concluzii
Raportul de expertiză pshiatrică trebuie să conchidă, fără echivoc, dacă făptuitorul a săvârșit infracţiunea cu discernământ.
Dacă în concluzii se menţionează că discerământul inculpatului este mult diminuat și că nu a putut aprecia consecinţele decurgând din fapta pe care a săvârșit-o, instanţa trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art.125 C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsită de exactitate.
Decizia Secţiei penale nr.318 din 22
ianuarie 2002
Prin sentinţa penală nr.101 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul S.A. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de viol prevăzută în art.20 raportat la art.197 alin.3 C.pen.
Instanţa a reţinut că, la 8 iulie 2000, inculpatul a încercat să violeze o minoră, dar a renunţat deoarece a intervenit tatăl acesteia.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.165/A din 28 august 2001, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, cu motivarea că, fiind iresponsabil, instanţa trebuia să-l achite.
Recursul este fondat..
Examinând probele administrate în cauză, se constată că instanţele, la stabilirea vinovăţiei inculpatului, au avut în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cursul urmăririi penale de Laboratorul Medico-Legal al Judeţului Bihor.
În concluziile acestei expertize se menţionează că, raportat la faptă, discernământul inculpatului a fost mult diminuat, în sensul că nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din aceasta.
Concluzia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este contradictorie; pe de o parte se susţine că discernământul inculpatului este mult diminuat, iar pe de altă parte că acesta nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din săvârșirea faptei.
De altfel, prima instanţă a solicitat efectuarea de către Institutul de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici” a unei reexaminări a inculpatului pentru a se preciza dacă a avut reprezentarea faptelor comise, dacă avea sau nu discernământul păstrat, dar a judecat cauza fără ca noua expertiză să fi fost efectuată.
Pentru a se stabili cu certitudine responsabilitatea inculpatului, se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă inculpatul a avut sau nu discernământul păstrat la data săvârșirii faptei.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost admis și hotărârile atacate au fost casate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.