Conducerea unui vehicul cu o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depășește limita legală. Calculul alcoolemiei în momentul conducerii
În cazul în care recoltarea probelor biologice nu se face imediat, alcoolemia din momentul conducerii se calculează pe baza unor date certe privind ora consumului de către inculpat a băuturilor alcoolice și de alimente, ţinând seama de felul și cantitatea acestora, toate raportate la alcoolemia stabilită pe baza probelor recoltate mai târziu.
Calculul retroactiv al alcoolemiei efectuat pe baza datelor rezultate din declaraţiile făptuitorului coroborate cu declaraţiile unor martori împreună cu care acesta a consumat băuturile, declaraţii făcute în cursul urmăririi penale și al judecăţii în primă instanţă, nu poate fi înlăturat printr-un calcul efectuat pe baza altor date privind consumul de alcool și de alimente susţinute de inculpat în faţa instanţei de apel, a căror realitate nu rezultă din alte probe.
Decizia Secţiei penale nr.403 din 24 ianuarie 2002
Prin sentinţa penală nr.29 din 5 ianuarie 2000, Judecătoria Deva a condamnat pe inculpatul G.N. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966.
Instanţa a reţinut că, la 17 ianuarie 1999, ora 11,20, inculpatul, având o alcoolemie de 1,91, a condus un autoturism pe drumul public și, pierzând controlul asupra volanului, s-a răsturnat cu autovehiculul.
Tribunalul Hunedoara, prin decizia penală nr.654 din 12 iunie 2000, a admis apelul declarat de inculpat și, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen., a dispus achitarea acestuia.
Tribunalul a considerat că fapta inculpatului constituie contravenţia prevăzută în art.44 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, având în vedere concluziile expertizei medico-legale efectuate în cursul judecării apelului, conform cărora nivelul alcoolemiei, în momentul accidentului, era de numai 0,80-0,95.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.805 din 9 noiembrie 2000, a admis recursul declarat de procuror și a schimbat temeiul achitării în art.10 lit.d C.proc.pen., menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, anterior conducerii autoturismului, între ora 9 și 10,30, inculpatul a consumat 150 ml votcă, iar în intervalul de 18 ore precedente nu a consumat alimente.
Această situaţie a fost afirmată de inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecăţii la prima instanţă, declaraţiile sale fiind coroborate sub acest aspect cu declaraţiile martorilor.
Pornind de la aceste date și pe baza probei biologice recoltate, s-a stabilit în cursul urmăririi penale gradul de îmbibaţie alcoolică în sânge de la momentul conducerii autoturismului care, potrivit analizei toxicologice, era de 1,90 gr %0.
La cererea inculpatului s-a dispus efectuarea calculului retroactiv, pe baza acelorași date privind consumul de alcool și alimente, iar prin expertiza efectuată s-a stabilit că alcoolemia găsită la analiză este de 1,91 și că, probabil, inculpatul a consumat alcool și la altă oră; luând în considerare numai ultimul consum de 150 ml votcă, alcoolemia în momentul conducerii autovehiculului a fost în jur de 1,50.
În cursul cercetării judecătorești, prima instanţă a dispus completarea raportului de expertiză medico-legală, iar Laboratorul Exterior Medico-Legal Timișoara a precizat că valoarea de 1,50 g %0 menţionată în raport este o valoare minimă a alcoolemiei la ora accidentului, cea reală fiind mai mare.
Instanţa de apel a hotărât suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză medico-legală, achiesând, fără a le cenzura, la obiectivele propuse de inculpat care, contrar celor deja stabilite pe baza probelor anterior administrate, a arătat o altă situaţie de fapt: consumul a 300 ml votcă între orele 10,00 și 10,30 și a 250 g alimente în același interval, urmat de consumul a 150-200 ml votcă între orele 10,30 – 11,00.
Pornind de la aceste date, noua expertiză medico-legală efectuată de Institutul „Prof.dr.Mina Minovici” a apreciat că la ora 11,15 – 11,20, alcoolul se afla în organismul inculpatului în faza de absorbţie corespunzând unei alcoolemii în creștere de cca. 0,80 – 0,95.
Instanţa de apel a luat în considerare numai concluziile acestei din urmă expertize, ignorând că ea are în vedere o situaţie de fapt nesusţinută de alte probe în afara declaraţiei inculpatului.
În egală măsură, trebuia să se constate că noul calcul retroactiv al alcoolemiei trebuia înlăturat ca neconcludent, raportul cuprinzând numai obiectivele și concluzia, cu nerespectarea art.123 lit.b C.proc.pen., conform căruia raportul trebuie să cuprindă descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei. Cum concluziile noii expertize nu sunt argumentate, actul medico-legal în discuţie este lipsit de forţă probantă.
Întrucât din probele concludente administrate rezultă că în momentul conducerii autoturismului inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de cel puţin 1,50 g, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966, motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, s-au casat deciziile atacate și s-a menţinut hotărârea primei instanţe.