Circumstanţe atenuante. Viol. Conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracţiunii. Relevanţa acestui criteriu în raport cu împrejurările săvârșirii faptei și comportarea în cursul procesului
Săvârșirea violului asupra unei minore, cu deflorare și cauzarea prin lovire a unor leziuni traumatice necesitând îngrijiri medicale, precum și comportarea nesinceră în cursul procesului sunt împrejurări în raport cu care lipsa antecedentelor penale a inculpatului nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
Decizia Secţiei penale nr.603 din 1
februarie 2002
Prin sentinţa penală nr.1266 din 8 decembrie 2000 a Judecătoriei Caracal, inculpatul C.F. a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de viol prevăzută în art.197 alin.1, cu aplicarea art.74 și art.76 C.pen.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 9 septembrie 2000, în timp ce se plimba cu partea vătămată B.M., inculpatul i-a cerut să întreţină cu el relaţii sexuale, iar la refuzul acesteia a doborât-o la pământ și i-a aplicat numeroase lovituri pentru a-i înfrânge rezistenţa. În timp ce inculpatul îi zmulgea îmbrăcămintea, victima s-a apărat, lovindu-l cu pumnii și zgâriind pe inculpat. Cu toată opunerea ei, acesta a reușit prin constrângere să întreţină raport sexual cu victima.
Din raportul medico-legal întocmit în cauză rezultă că victima a prezentat la examinare o deflorare recentă și leziuni produse prin lovire și compresiune, traumatisme ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Olt, prin decizia penală nr.54 din 13 februarie 2001, a admis apelul părţii civile și a majorat despăgubirile. Apelul declarat de inculpat a fost respins.
Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că circumstanţele atenuante au fost nejustificat reţinute în favoarea inculpatului.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, criterii care exclud, în speţă, reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Conform art.74 din Codul penal, pot fi considerate circumstanţe atenuante,
între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracţiunii,
stăruinţa depusă pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii, atitudinea
acestuia după săvârșirea faptei.
În cauză instanţa nu a ţinut seama de modul în care inculpatul a săvârșit infracţiunea de viol asupra unei minore ce nu împlinise vârsta de 17 ani, împotriva căreia a exercitat acte de violenţă prelungite pentru a-i înfrânge rezistenţa, cauzându-i leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.
În cursul procesului inculpatul a avut o poziţie nesinceră; deși din probele administrate rezultă cu evidenţă vinovăţia sa, el a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și instanţa, susţinând că actul sexual a avut loc cu acordul victimei, deși aceasta prezenta, așa cum s-a arătat, numeroase leziuni cauzate de inculpat care, de asemenea, prezenta leziuni ce i-au fost produse de victimă în încercarea ei de a scăpa de agresor.
Împrejurea că inculpatul nu are antecedente penale, invocate de instanţă pentru a justifica reţinerea circumstanţelor atenuante, nu prezintă relevanţa ce i s-a atribuit, ea putând fi avută în vedere, eventual, la stabilirea unei pedepse spre limita inferioară prevăzută de lege.
În consecinţă, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus majorarea pedepsei la 3 ani închisoare.