Favorizarea infractorului.complicitate. Suspendarea executării pedepsei. Criterii
1. Înţelegerea între o persoană și autorii furtului, de a transporta bunurile furate cu autoturismul, survenită într-un moment când bunurile fuseseră scoase din depozit și erau duse spre a fi aruncate peste gardul curţii, constituie pentru cel dintâi infracţiunea de favorizare a infractorului, iar nu complicitate, deoarece ajutorul nu a fost dat autorului înainte sau în timpul săvârșirii infracţiunii, ci a survenit după consumarea acesteia, fără existenţa unei înţelegeri anterioare.
2. În cazul furtului unor bunuri în valoare de 51 milioane de lei în 1999, la care au participat 5 participanţi, coautori și complici, ajutaţi de favorizator, nu se justifică suspendarea executării pedepsei, în atare situaţie aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia fiind lipsită de temei.
Decizia Secţiei penale nr.1072 din 27 februarie 2002
Prin sentinţa nr.612 din 28 septembrie 2000 a Tribunalului București, secţia I-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii I.R., A.V. și M.P. la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3, cu aplicarea art.74 și art.76 C.pen., iar inculpaţii I.I., M.R. și T.M. la aceeași pedeapsă pentru complicitate la furt calificat.
Instanţa a reţinut că, în noaptea de 17 august 1999, primii 3 inculpaţi au pătruns prin escaladare în incinta depozitului unei societăţi comerciale, de unde au sustras 10 saci cu cafea în valoare de 51 milioane de lei, cu complicitatea agenţilor de pază I.I. și M.R.
După ce au furat sacii cu cafea, unul dintre autori l-a contactat telefonic pe inculpatul T.M., cerându-i să vină și să ridice cu autoturismul său cafeaua furată. Sacii cu cafea au fost încărcaţi în autoturism și transportaţi în locuri unde, ulterior, au fost împărţiţi între inculpaţi.
Prin decizia nr.91/A din 15 februarie 2001, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, a admis apelurile inculpaţilor, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor alin.3 al art.209 C.pen. ca urmare a adoptării Ordonanţei Guvernului nr.207/2000 și a condamnat la câte 2 ani și 10 luni închisoare pe autori și la câte 2 ani și 6 luni pe complici, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
Împotriva deciziei au declarat recurs procurorul, cerând înlăturarea suspendării executării pedepselor, și inculpatul T.M.
Recursurile sunt fondate.
În ceea ce privește recursul inculpatului T.M., prima instanţă și cea de apel au reţinut, corect, că el a fost chemat de inculpatul I.R. în timp ce autorii furtului se pregăteau să arunce sacii cu cafea peste gardul societăţii comerciale. S-a mai reţinut că inculpatul a ajuns la locul faptei în timp ce autorii aruncau sacii furaţi peste gard, neexistând o înţelegere anterioară între acesta și autorii furtului.
În raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică de complicitate la furt dată faptelor recurentului este greșită.
Potrivit art.26 C.pen., complice este persoana care, cu intenţie înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, conform art.264 C.pen. constituie infracţiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracţiunii, pentru a înreguna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Din examinarea comparativă a textelor, rezultă că ceea ce deosebește în mod esenţial complicitatea de favorizare este faptul că în primul caz înţelegerea între autor și complice este anterioară sau concomitentă cu săvârșirea faptelor autorului, în timp ce în cazul favorizării înţelegerea de a-l ajuta pe autor are loc după săvârșirea faptelor.
În cauză, deposedarea părţii civile de către autori a avut loc în momentul în care sacii cu cafea au fost scoși din depozitul societăţii comerciale; în acel moment infracţiunea de furt era consumată.
Ulterior, după ce sacii cu cafea au fost duși din depozit pentru a fi aruncaţi peste gard, a fost chemat inculpatul T.M. care a transportat cu mașina lui bunurile furate.
Prin urmare, inculpatul recurent nu a ajutat la comiterea furtului, care se consumase atunci când a fost chemat la telefon, ci i-a sprijinit pe autori să-și asigure folosul bunurilor dobândite prin infracţiune.
Așa fiind, fapta recurentului constituie infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art.264 alin.1 C.pen. și nu complicitate la furt calificat, cum greșit au reţinut instanţele.
În ceea ce privește recursul declarat de procuror, se constată că inculpaţii, autori și complici, au săvârșit o infracţiune gravă contra patrimoniului, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar la data comiterii faptelor, valoarea pagubei era ridicată.Ținând seama și de modul în care a fost concepută și săvârșită infracţiunea, de către mai mulţi făptuitori, erau suficiente și convingătoare date în sensul că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare.
Așa fiind, recursurile au fost admise și, în urma casării în parte a hotărârilor atacate, inculpatul T.M. a fost con damnat în temeiul art.264, iar cu privire la toţi inculpaţii aplicarea art.81 C.pen. a fost înlăturată.