Furt. Infracţiune consumată. Tentativă
Sustragerea unor bunuri dintr-un autoturism și surprinderea de către poliţie a făptuitorului lângă mașină, cu bunurile sustrase asupra sa, constituie furt consumat, iar nu tentativă la această infracţiune.
Decizia Secţiei
penale nr.1124 din 28 februarie
2002
Prin sentinţa penală nr.485 din 9 martie 2000, Judecătoria Constanţa a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea consumată de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, e, g și i C.pen., în tentativă la această infracţiune și a achitat pe inculpaţii R.C. și R.R. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.proc.pen. și la art.181 C.pen., considerând că fapta de a fi sustras, în timp de noapte și prin efracţie din autoturismul părţii vătămate o geantă și alte bunuri, fiind surprinși de organele de poliţie pe când încercau să fugă, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.687 din 30 iunie 2000, admiţând apelul declarat de procuror, a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă în furt calificat consumat și a condamnat pe inculpaţi pentru această infracţiune.
Curtea de Apel
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Infracţiunea de furt constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Infracţiunea se consumă, deci, în momentul în care bunul trece din posesia sau detenţia unei personae în cea a făptuitorului, deoarece din acel moment posesorul sau detentorul nu mai poate dispune de acel bun.
În cauză, din probe rezultă că inculpaţii au pătruns prin efracţie în autoturism și au sustras o geantă, o pereche de mânuși, o lampă de control auto, o trusă de scule și un extinctor, toate în valoare de 700.000 de lei.
În procesul verbal de constatare întocmit de agentul de poliţie s-a menţionat că inculpaţii au fost surprinși lângă autoturism, cu bunurile sustrase asupra lor, împrejurare confirmată de martori și recunoscută de inculpaţi.
Ca atare, bunurile au ieșit din sfera de dispoziţie a părţii vătămate, furtul fiind, astfel, consumat.
Constatându-se că fapta săvârșită, în raport cu criteriile prevăzute în art.181 C.pen., prezintă pericolul social al unei infracţiuni, recursul în anulare a fost admis, s-au casat sentinţa și decizia instanţei de recurs, menţinându-se decizia pronunţată în apel de tribunal.