Pericol social art.181 c.pen. Conducerea autovehiculului fără permis pe drumurile publice
Faţă de împrejurarea că inculpatul a mai fost anterior condamnat, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, tot pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.36 alin.1 din Decretul nr.326/1966, aplicarea prevederilor art.181 C.pen. pentru noua infracţiune nu se justifică.
Faptul că la scurt timp după săvârșirea infracţiunii inculpatul a obţinut permisul de conducere, că a fost sincer în cursul procesului și are, la locul de muncă, o bună comportare, constituie împrejurări de care instanţa trebuie să ţină seama la stabilirea pedepsei, în cazul dat aplicarea amenzii în locul închisorii fiind corespunzătoare.
Decizia Secţiei penale nr.1125 din 28 februarie 2002
Prin sentinţa penală nr.3692 din 15 decembrie 1998, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul Z.S. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și a dispus revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse anterioare de un an și 6 luni închisoare.
Instanţa a reţinut că, în mai 1997, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Tribunalul Constanţa prin decizia penală nr.556 din 6 mai 1999.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr.709 din 20 octombrie 1999, a admis recursul inculpatului și a casat hotărârile modificând pedeapsa din închisoare în 300.000 de lei amendă.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că erau aplicabile prevederile art.181 C.pen., inculpatul manifestând sinceritate în cursul procesului, la puţin timp după comiterea faptei a obţinut permisul de conducere, iar la locul de muncă are o conduită bună.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art.181 alin.1 C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, deși anterior a mai fost condamnat la un an și 6 luni, și la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru alte două infracţiuni prevăzute în art.37 și, respectiv, în art.38 din Decretul nr.328/1966.
Prin săvârșirea, în cursul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, inculpatul a dovedit perseverenţă în comiterea acestui gen de infracţiuni, aplicarea în cauză a prevederilor art.181 C.pen. nefiind justificată.
Împrejurarea că, ulterior, inculpatul a obţinut permisul de conducere, în prezent fiind angajat în calitate de șofer în cadrul unei staţii de salvare, cât și conduita bună la locul de muncă constituie circumstanţe personale care au fost avute în vedere de instanţa de recurs la individualizarea pedepsei.
În consecinţă recursul în anulare a fost respins.