Suspendarea executării pedepsei. Graţiere condiţionată. Durata termenului de încercare a suspendării
În cazul
graţierii condiţionate de respectarea unui termen în care cel condamnat să nu
săvârșească o infracţiune intenţionată, efectele definitive ale graţierii se
produc numai după împlinirea acelei condiţii.
În consecinţă, reducerea termenului de încercare privind suspendarea executării pedepsei, conform art.120 alin.2 C.pen., cu durata pedepsei pronunţate de instanţă, nu se produce decât la data când graţierea devine efectivă, în condiţiile menţionate, iar nu la data constatării graţierii condiţionate a pedepsei.
În cazul
în care înăuntrul termenului de încercare stabilit de instanţă și înainte ca
graţierea să devină efectivă, condamnatul săvârșește o infracţiune
intenţionată, suspendarea executării pedepsei trebuie revocată potrivit art.83
alin.1 C.pen.
Decizia Secţiei penale nr.1923 din 11
aprilie 2002
Prin sentinţa penală nr.212 din 18 mai 2000 a Judecătoriei Ineu, inculpatul U.G. a fost condamnat la un milion de lei amendă pentru săvârșirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., săvârșită la 19 iulie 1998.
În baza art.83 din același cod, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.592 din 10 mai 1996 a Judecătoriei Lugoj și s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.
Prin decizia penală nr.8 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Arad, s-a admis apelul declarat de inculpat și s-a dispus achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.proc.pen., aplicându-se inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de un milion de lei.
Totodată, a fost înlăturată aplicarea art.83 alin.1 C.pen.
Prin decizia penală nr.356 din 23 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timișoara, s-a admis recursul declarat de procuror, s-a casat decizia pronunţată în apel și s-a menţinut hotărârea primei instanţe.
Prin recursul în anulare declarat în cauză se susţine că starea de recidivă a fost greșit reţinută, deoarece a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru condamnarea suferită anterior, ca urmare a efectelor graţierii, potrivit art.120 alin.2 C.pen. Ca atare, se susţine că și revocarea suspendării executării pedepsei este contrară legii.
Recursul în anulare este nefondat.
Prin sentinţa penală nr.592 din 10 mai 1996 rămasă definitivă la 21 mai 1996 prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare și la 75.000 de lei amendă pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art.37 alin.3 și art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și, în temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare pe termenul de încercare de 3 ani.
Este adevărat că această pedeapsă a fost ulterior graţiată condiţionat conform Legii nr.137/1997, dar termenul de încercare al suspendării condiţionate nu a fost redus, ca efect al graţierii, așa cum se susţine în motivarea recursului în anulare și, deci, nu s-a împlinit la 21 mai 1998, potrivit art.120 alin.2 C.pen. și, ca urmare, nu s-a produs nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86 C.pen.
În cazul graţierii condiţionate, pentru ca graţierea să devină efectivă, cu
toate consecinţele ei, între care și reducerea termenului de încercare a
suspendării executării, cu durata pedepsei, potrivit art.120 alin.2 C.pen., se
cere ca o anumită perioadă, în speţă de 3 ani, cel condamnat să nu săvârșească
o infracţiune intenţionată.
Ca atare, graţierea condiţionată produce efecte asupra suspendării condiţionate a executării pedepsei numai în măsura în care ea devine efectivă mai înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate, fără să fi intervenit o cauză de anulare sau de revocare a suspendării.
În speţă, prevederile art.120 alin.2 C.pen. nu sunt aplicabile, deoarece
graţierea pedepsei de un an închisoare devenea efectivă în mai 2000, deci după
împlinirea termenului de încercare al suspendării la 21 mai 1999; înăuntrul
acestui termen, însă, inculpatul a săvârșit, la 19 iunie 1998, infracţiunea
dedusă judecăţii.
Graţierea nefiind efectivă, ea nu a putut produce consecinţa scurtării duratei termenului de încercare al suspendării, și cum acest termen nu s-a împlinit, nu putea interveni nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86 C.pen.
În consecinţă, nefiind incidente situaţiile prevăzute în art.38 C.pen., în mod corect instanţele au reţinut săvârșirea infracţiunii în condiţiile recidivei prevăzute în art.37 lit.a C.pen. și au revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei anterioare.
În consecinţă recursul în anulare a fost respins.