Nerespectarea hotărârilor judecătorești. Încălcarea dispoziţiilor legale de către organul de executare
Pentru
existenţa infracţiunii prevăzute în art.271 alin.1 C.pen., se cere ca
organul de executare să acţioneze cu deplina respectare a legii. În cazul în
care o hotărâre civilă se pune în executare fără somaţie și cu depășirea
prevederilor din titlul executoriu de către organul de executare, acesta se
situează în afara protecţiei conferite de lege, iar făptuitorul nu poate fi
condamnat pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești.
Decizia Secţiei penale nr.1995 din 15
aprilie 2002
Prin sentinţa penală nr.2715 din 27 octombrie 1999, Judecătoria Ploiești a condamnat pe cei 7 inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută în art.271 alin.1 C.pen.
Instanţa a reţinut că, la 10 septembrie 1998, prin acte de violenţă și ameninţare inculpaţii au împiedicat partea vătămată, executor judecătoresc, să finalizeze executarea silită a unei hotărâri civile.
Prin decizia penală nr.352 din 17 aprilie 2000, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de partea civilă și a majorat despăgubirile.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse.
Prin decizia penală nr.746 din 16 iunie 2000, Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat hotărârile pronunţate și în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen. a achitat pe inculpaţi, cu motivarea că executorul judecătoresc nu a respectat dispoziţiile legale privind executarea silită și a încălcat prevederile titlului executoriu, situându-se astfel în afara protecţiei pe care legea i-o conferă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri s-a declarat recurs în anulare, arătându-se că, în adevăr, executorul judecătoresc nu a respectat dispoziţiile legale privind executarea silită, dar aceste neregularităţi procedurale se sancţionează prin anularea executării, la cererea părţii interesate, și nu prin violentarea organului de executare.
Interpretarea pe care a dat-o legii instanţa de recurs, în sensul că nerespectarea prevederilor legale privind executarea silită și a dispoziţiilor titlului executor este de natură să-l situeze pe executorul judecătoresc în afara protecţiei legale este greșită, se susţine în recursul în anulare, deoarece în cauză s-a pus în executare o hotărâre definitivă și executorie, așa um s-a prevăzut în titlu.
Recursul în anulare este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată, în calitate de executor judecătoresc, nu a respectat dispoziţiile legale privind executarea silită și nici prevederile titlului executoriu.
Astfel, prin sentinţa civilă a judecătoriei s-a admis cererea formulată de societatea comercială și s-a dispus aplicarea sechestrului cu peceţi asupra unei magazii unde era depozitat grâul pârâţilor, inculpaţi în cauza de faţă.
Prin decizia civilă nr.522/A din 1 septembrie 1998, Tribunalul Ialomiţa a admis apelul pârâţilor și a schimbat sentinţa în sensul că a atribuit custodia grâului societăţii reclamante, iar nu societăţii proprietare a depozitului unde acesta se afla, și a înlăturat aplicarea sechestrului cu peceţi asupra acelei magazii, întrucât grâul necesita tratament de conservare, iar reclamanta deţinea tehnologia necesară. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Prin decizia menţionată, definitivă și investită cu formulă executorie, nu s-a dispus ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen, așa cum dispusese prima instanţă.
Sub acest aspect, deci, executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile art.581
alin.ultim C.proc.civ., potrivit cărora executarea se poate face fără
somaţie și fără trecerea unui termen numai dacă instanţa a dispus aceasta.
Potrivit art.387 din același cod, nici o hotărâre sau titlu executor nu se va putea executa decât numai după ce va fi încunoștinţat datornicul odată cu somaţia sau comandamentul, iar conform art.388, cu cel puţin o zi înainte de orice executare, executorul judecătoresc va face o somaţie datornicului, la care se va alătura și copia titlului ce se execută.
Încălcarea acestor dispoziţii legale atrage anularea executării conform art.391 C.proc.civ.
Executorul nu a emis somaţie, astfel că datornicii nu au avut cunoștinţă că are loc executarea silită, aflând despre aceasta după ce executarea a început.
Pe de altă parte, prin titlul executoriu s-a înlăturat numai măsura sechestrului cu peceţi asupra magaziei în care era depozitat grâul și s-a acordat custodia reclamantei, fără a se dispune mutarea din magazia unde se găsea grâul și depozitarea lui într-o magazie a reclamantei.
Potrivit art.420 alin.2 C.proc.civ., grâul nu putea fi mutat din locul în care
era depozitat într-o altă magazie, decât cu voia judecătorului, încuviinţare ce
nu a existat.
Or, executorul parte vătămată, în lipsa pârâţilor a trecut la executarea silită
și a încărcat în camioane transportând în altă magazie o parte din grâu,
executare întreruptă de venirea inculpaţilor la locul executării și continuată
a doua zi.
Este adevărat că, potrivit art.391 C.proc.civ., încălcarea art.387 și 388 se sancţionează cu anularea executării, la cererea părţii interesate dar, în speţă, corect instanţa de recurs a apreciat că prin încălcarea dispoziţiilor privind executarea silită cât și a prevederilor titlului executor, partea vătămată s-a situat în afara protecţiei pe care legea o conferă executorului judecătoresc.
Pentru considerentele arătate, recursul în anulare a fost respins.