Amânarea executării pedepsei. Imposibilitate de a executa pedeapsa. Amânări repetate. Forul medical competent să efectueze expertizele succesive
1. În cazul în care din actele medicale rezultă date potrivit cărora bolile
de care suferă condamnatul nu necesită un tratament deosebit, se impune ca în
expertiza medico-legală să se precizeze dacă acesta se află în imposibilitate
de a executa pedeapsa. În atare situaţie concluzia din expertiză, în sensul că
tratamentul nu se poate asigura în reţeaua sanitară a penitenciarelor este
neconcludentă și îndoielnică, neputând constitui temei pentru amânarea sau
întreruperea executării pedepsei.
2. Dacă executarea pedepsei a fost anterior amânată, următoarea amânare
se dispune în continuare, cu începere de la data expirării celei precedente.
3. După efectuarea a trei expertize medico-legale de către institutul
medico-legal local cu privire la același condamnat, următoarele expertize pot
fi efectuate numai de Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof.dr.Mina
Minovici”.
Secţia penală, decizia nr.2661 din 24 mai
2002
Prin sentinţa penală nr.614 din 12 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis cererea de amânare a executării pedepsei închisorii aplicată condamnatului S.G., aflat în stare de libertate, dispunând amânarea executării pe o perioadă de 3 luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu motivarea că acesta se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, afecţiunile de care suferă necesitând tratament de specialitate într-o unitate medicală din cadrul Ministerului Sănătăţii, tratamentul neputându-se asigura în reţeaua sanitară a D.G.P.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.42 din 11 februarie 2002, a respins apelul procurorului.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Potrivit art.453 lit.a C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitrate de a executa pedeapsa.
Examinând raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către Institutul de Medicină Legală Craiova, se constată că deși instanţa a cerut să se comunice dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa în regim de detenţie, actul medico-legal nu a precizat dacă bolile de care condamnatul suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Această precizare era, în speţă, cu atât mai necesară cu cât din biletele de ieșire din spital, ca urmare a celor trei internări din anul 2000, rezultă că la externare i s-a recomandat condamnatului doar evitarea infecţiilor intercurente, aport de lichide 3 l/zi, evitarea efortului fizic, stoparea fumatului, regim alimentar bogat în proteine și calorii și tratament cu vitamine și paracetamol.
Se constată, de asemenea, că dispoziţia primei instanţe de a amâna executarea
pedepsei condamnatului începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, și nu
începând cu data expirării amânării acordate anterior, și anume de la 29 iulie
2001, nu are bază legală.
În ceea ce privește instituţia care a efectuat expertiza medico-legală, este de observat că, potrivit Metodologiei Comisiei de amânare/întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală transmisă Ministerului Justiţiei și tuturor instituţiilor medico-legale, numai 3 expertize se puteau efectua la Institutul Medico-Legal Craiova, și nu cinci expertize, ca în cazul de faţă, următoarele trebuind să fie efectuate la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici”.
Pentru rezolvarea problemelor menţionate recursul procurorului a fost admis și s-a dispus casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei la tribunal în vederea rejudecării.