Călcare de consemn. Abatere disciplinară
Fapta militarului încadrat în serviciul de
escortă la penitenciar, de a face cumpărături pentru un deţinut, chiar și în
timpul când nu este de serviciu, constituie infracţiunea de călcare de consemn
prevăzută în art.333 C.pen., iar nu abatere disciplinară.
Decizia nr.3423
din 2 iulie 2002
Prin sentinţa nr.5 din 10 ianuarie 2001, Tribunalul Militar Timișoara a condamnat pe inculpatul C.T. pentru săvârșirea infracţiunii de călcare de consemn prevăzută în art.333 alin.1 C.pen.
Instanţa a reţinut că, la 4 august 2000, inculpatul, subofiţer de escortă în cadrul penitenciarului a cumpărat din oraș, la rugămintea unei deţinute cafea și ţigări pe care i le-a dat acesteia în incinta locului de deţinere, fără aprobare și în alte condiţii decât prevede Regulamentul de ordine interioară.
Prin decizia nr.20 din 15 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial a admis recursul inculpatului, a casat sentinţa și l-a achitat, cu motivarea că fapta, săvârșită în timp ce inculpatul era liber, după serviciu, constituie abatere disciplinară, iar nu infracţiune.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Infracţiunea prevăzută în art.333 alin.1 C.pen. este o infracţiune de pericol, săvârșită de un militar, care are obligaţia să respecte întotdeauna dispoziţiile legale ce reglementează ordinea și disciplina în incinta unităţii militare, indiferent dacă este de serviciu ori liber după serviciu, învoit sau în concediu.
Prin încălcarea îndatoririlor de serviciu și a regulilor ce trebuie respectate de personalul militar din unităţile militare speciale se aduce atingere ordinii și disciplinei militare .
Totalitatea normelor de conduită ce constituie consemnul general sunt prevăzute în Regulamentul de ordine interioară emis de Direcţia Generală a Penitenciarelor în aplicarea Legii privind executarea pedepselor.
Faptul că inculpatul se afla în concediu sau liber după serviciu nu are relevanţă juridică, el fiind obligat să respecte în orice împrejurare consemnul general.
În consecinţă, în mod greșit instanţa de recurs a achitat pe inculpat, cu motivarea că fapta sa nu e prevăzută de legea penală.
Evaluând fapta săvârșită de inculpat în raport cu criteriile prevăzute în art.181 C.pen., se constată că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a dispus achitarea inculpatului pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1 lit.b1 C.proc.pen., aplicându-i-se o amendă administrativă.