Proiectul de concordat preventiv. Condiția existenței acordului expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală asupra propunerilor de amânări, ștergeri, eșalonări, reeșalonări și reduceri parțiale a obligațiilor fiscale. Caracterul refuzului exprimării acestui acord.
Legea nr. 381/2009, art. 21 alin. (2) lit. c)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2), art. 4
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Act administrativ asimilat
ANAF
Concordat preventiv
Excepție de nelegalitate
Obligații fiscale
Adresa emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cuprinzând avizul negativ dat unei oferte de concordat emis în condițiile art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului ad-hoc are caracterul unui act administrativ asimilat iar nu al unui act comercial.
Invocarea excepției de nelegalitate împotriva acestui act este inadmisibilă, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ca act administrativ asimilat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi contestat doar pe calea acțiunii directe iar nu și pe calea excepției de nelegalitate.
Decizia nr. 2258 din 14 aprilie 2011
Prin Încheierea din 6 mai 2010 pronunțată în dosarul nr.1294/42/2010, în temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului ad-hoc, judecătorul –sindic a admis cererea debitorului S.C. AF S.A. și a dispus deschiderea procedurii concordatului preventiv.
În cadrul procedurii concordatului preventiv, debitorul a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ aviz negativ, conținut în Adresa nr. 828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, adresă cuprinzând și Avizul negativ nr. 987828 din 26 octombrie 2010 al Direcției Generale de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare, din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, față de Oferta de concordat preventiv, depusă de debitor la dosar la data de 8 octombrie 2010.
În temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, debitorul a solicitat sesizarea, prin încheiere, a instanței de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate și suspendarea judecării cauzei în acest sens.
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2010 Tribunalul Buzău, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata procedurii de concordat preventiv, deschisă la cererea debitorului S.C. AF S.A. și a sesizat Curtea de Apel ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ „aviz negativ” conținut în adresa nr. 828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin sentința nr. 32 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanta S.C. AF S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul excepției de nelegalitate, în speță, îl reprezintă avizul negativ conținut în Adresa nr. 828805 din 27 octombrie 2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, adresă cuprinzând și avizul negativ nr. 987828 din 26 octombrie 2010 al Direcției Generale de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, față de oferta de concordat preventiv, excepție invocată în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii de concordat preventiv.
A mai reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului ad-hoc concordatul preventiv presupune realizarea acordului de voință al părților, care nu poate fi suplinit, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 lit. c) din lege proiectul de concordat trebuie să includă un plan de redresare, iar pentru obligațiile fiscale de plată propunerile de amânări, ștergeri, eșalonări, reeșalonări și reduceri parțiale se pot face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în această situație fiind necesar acordul expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile, în caz contrar acordul prezumându-se.
În acest context, curtea de apel a constatat că adresa ce conține avizul negativ nu poate reprezenta un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit.c) din Legea nr. 554/2004 și nici asimilat, acesta reprezentând lipsa acordului creditorului pentru încheierea concordatului preventiv, respectiv voința acestuia, care nu poate fi cenzurată pe această cale.
A concluzionat prima instanță că refuzul creditorului de rezolva favorabil cererea debitorului nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe, în temeiul ar.304 pct.4,7,8 și 9 Cod procedură civilă, reclamanta S.C. AF S.A a declarat recurs..
Prin motivul de recurs, de casare, prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, recurenta apreciază că soluția recurată prin care s-a respins excepția de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă reprezintă o denegare de dreptate. Se susține că instanța de fond și-a depășit atribuțiile prin refuzul de a judeca o cauză ce o are în competență potrivit Legii nr.554/2004.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, critică sentința atacată pentru faptul că are o motivare contradictorie și cuprinde motive străine de natura cauzei. Aceasta deoarece instanța de fond a calificat actul contestat ca fiind un act comercial, nu a motivat acest caracter că acel aviz negativ al Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004, sau asimilat conform art.2 (2) din același act normativ și pe cale de consecință nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate conform art.4 (1) din Legea nr.554/2004.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, critică sentința de fond pe motiv că instanța soluționând cauza pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura vădit neîndoielnic al acestuia.
Se arată în cadrul acestui motiv de recurs că în mod greșit instanța de fond a reținut greșit că avizul negativ conținut în adresa nr.828805 din 27 octombrie 2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală este dat de această autoritate în calitate de creditor, că acest aviz nu poate fi cenzurat pe calea excepției de nelegalitate pe motiv că nu reprezintă un act administrativ tipic sau asimilat ci un acord comercial care nu poate fi suplinit și care nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate invocată conform art.4 din Legea nr.554/2004.
Recurenta arată că acordul dat, cuprinzând avizul negativ expres dat de Agenția Națională de Administrare Fiscală este dat de această autorizate, dar nu în calitate de auditor bugetar ci este dat, în regim de putere publică, administrativă conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit.c) din Legea nr.381/2009. Se arată că intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a emis adresa contestată din 27 octombrie 2010 nu este parte în contractul de concordat, parte fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, care în calitate de creditor bugetar a comunicat separat, prin adresa nr.37297/1889 din 4 noiembrie 2010 , votul negativ față de oferta de concordat preventiv, iar actul contestat pe calea excepției de nelegalitate reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 și nu este exceptat de la controlul legalității pe calea excepției de nelegalitate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă critică sentința atacată pe motiv că este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.2 lit.b) și c) din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile art.4 (1) din același act normativ.
Se arată că soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității aplicării dispozițiilor art.4 (1) din Legea nr.554/2004 este nelegală deoarece adresa ce conține avizul negativ reprezintă un act administrativ tipic ce poate forma obiectul excepției de nelegalitate conform art.4 (1) din Legea nr.554/2004.
Se solicită în baza art.312 (3) Cod procedură civilă admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recursul este nefondat.
Motivul de casare prevăzut de art.304 pct.0 Cod procedură civilă, respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu poate fi reținut. Soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate nu reprezintă o denegare de dreptare și nu se poate aprecia că instanța de fond, prin admiterea excepției inadmisibilității a realizat un act care intră în sfera de competență exclusivă a puterii legislative sau executive sau a altor organe cu activitate jurisdicțională.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în sensul existenței unei motivări contradictorii. Argumentele diferite din considerente privind calificarea actului contestat pe calea excepției de nelegalitate nu contrazic, ci susțin soluția aprecierii ca inadmisibile a excepției de nelegalitate pe considerentul că în cauză avizul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 (1) lit.c) din Legea nr.554004. Iar în raport de considerentele expuse, instanța de recurs poate exercita controlul asupra legalității și temeinicie sentinței recurate.
Motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nu sunt fondate.
Prin soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de recurentă privind avizul negativ conținut în adresa nr.828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Curtea apreciază că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a aplicat greșit dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004.
Curtea nu va reține susținerile din recurs în sensul că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004 în sensul existenței posibilității legale de contesta avizul negativ conținut în adresa br.828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe calea excepției de nelegalitate.
Curtea apreciază că această adresă, emisă în raport de dispozițiile speciale prevăzute de art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009 în cadrul deschiderii procedurii de concordat preventiv, nu reprezintă un act comercial ci un act administrativ asimilat, respectiv adresa, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care nu are calitatea de creditor bugetar ca urmare a unei cereri exprese din partea recurentei, prin lichidator reprezintă un refuz pretins nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în sensul dispozițiilor art. 2(2) din Legea nr.554/2004. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția de respingere a excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, deoarece refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca act administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei excepții de nelegalitate ci poate fi contestat direct conform art.1 (1) din Legea nr.554/2004.
Adresa contestată nu reprezintă un act comercial sau un act administrativ tipic în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 ci un act administrativ asimilat conform dispozițiilor art.2 (2) din Legea nr.554/2004.
Acordul expres dat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform dispozițiilor art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009 cuprinzând avizul negativ dat ofertei de concordat preventiv formulat de recurentă în calitate de debitor nu reprezintă un act comercial deoarece pe de o parte intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are în cadrul procedurii de deschidere a procedurii și a ofertei de concordat calitatea de creditor bugetar, această calitate având Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, care printr-o altă adresă nr.37297 din 4 noiembrie 2010 exprimându-și votul negativ în calitate de creditor bugetar majoritar statul- având o cotă de 67, 56% din totalitatea creanțelor debitori- recurente.
Pe de altă parte, acordul expres emis de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost eliberat în baza art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009 ca urmare a unei solicitări – cereri înregistrate sub nr.142610 din 18 octombrie 2010. Acest acord conținând în fapt lipsa acordului Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește oferta de concordat este emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitatea sa de autoritate administrativă și conform dispozițiilor art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009, care prevăd obligativitatea existenței acestui acord, care trebuia exprimat în termen de 30 de zile în caz contrar acordul fiind prezumat. Fiind emis ca urmare a unei cereri formulate de recurentă prin conciliator provizoriu la data de 18 octombrie 2010, acest acord, conținut în adresa contestată pe calea excepției de nelegalitate reprezintă un refuz pretins nejustificat de soluționare, act administrativ asimilat conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr.554/2004, care nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate.
Sub acest aspect soluția instanței de fond este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.2 (1) lit.c) coroborat cu dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004, fiind inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate pentru cenzurarea unui act administrativ asimilat conform dispozițiilor art. 2(2) din Legea nr.554/2004 și calificat de Curte ca un refuz în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.”i” din Legea nr.554/2004.
Pentru toate aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.