Procuror. Măsura revocării din funcţia de conducere. Condiţii.
Legea nr. 303/2004, art. 51 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Index alfabetic: Indemnizaţie de bază brută lunară. Majorare.
Magistrat. Funcţie de conducere. Revocare
Ordin
Ordonator terţiar de credite
Prim Procuror
În conţinutul art. 51 alin. (2) ale Legii nr. 303/2004 sunt prevăzute expres și limitativ motivele care pot conduce la revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor și procurorilor, acestea neputând fi extinse prin analogie altor situaţii.
Emiterea unui ordin colectiv de salarizare prin care s-a acordat majorarea indemnizaţiei de bază brută lunară, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 10/2007, fără să fie prevăzute fonduri cu această destinaţie în buget pentru anul în care s-a făcut plata, nu poate atrage măsura revocării din funcţia de conducere a unui prim procuror pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de ordonator terţiar de credite,în condiţiile în care măsura a fost dispusă în executarea unor hotărâri judecătorești și cu avizul prealabil al controlului financiar preventiv.
I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3043 din 2 iunie 2009
Prin Hotărârea nr.94/17 aprilie 2008, Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus declanșarea din oficiu a procedurii de revocare a doamnei procuror V.V. din funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul A, în urma solicitării în acest sens a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de ordonator terţiar de credite.
Solicitarea Procurorului General s-a întemeiat pe raportul întocmit de Serviciul de audit public intern din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, raport din care reiese că la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul A, în lunile ianuarie - februarie 2008, a fost plătită procurorilor, din fondul de salarii, majorarea indemnizaţiei de bază brută lunară, conform coeficienţilor de indexare prevăzuţi de O.G. nr. 10/2007, astfel cum s-a stabilit prin sentinţele civile nr.653/CM/2007 și nr.551/CM/2007 ale Tribunalului A, fără să fie prevăzute fonduri cu această destinaţie în bugetul pentru anul 2008.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus efectuarea de către Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii a unui control pentru verificarea aspectelor semnalate, control finalizat prin Nota nr.l234/IJ/514/SIP/2008 din 08 mai 2008.
Prin Hotărârea nr.119 din data de 29 mai 2008, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru Procurori a respins propunerea de revocare a doamnei procuror V.V. din funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul A.
II. Împotriva acestei hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a formulat contestaţie, respinsă de Plenul Consiliului prin Hotărârea nr.875 din 18 septembrie 2008.
A. Pentru a hotărî astfel, Plenul CSM a reţinut ca situaţie de fapt:
1. Tribunalul A. a pronunţat Sentinţele civile cu nr.551/CM/2007, 653/CM/2007 și 868/CM/2007, prin care a obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe I lângă Tribunalul A. să plătească procurorilor de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P, diferenţele salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar) și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică) .
2. La solicitarea procurorilor beneficiari ai acestor hotărâri judecătorești, ordonatorul terţiar de credite a aprobat să le fie plătite drepturile bănești, aplicând majorarea indemnizaţiei de bază brute lunare, conform coeficienţilor prevăzuţi de O.G. nr. 10/2007, din fondul de salarii, fără prevederi bugetare.
3. La solicitarea adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Serviciul Audit Public Intern din cadrul acestei instituţii a efectuat o misiune de audit la Parchetul de pe lângă Tribunalul A, cu tema, „Verificarea regularităţii operaţiunii privind calculul salariilor plătite procurorilor în luna februarie 2008, aplicând majorarea indemnizaţiei de bază brută lunare, conform coeficienţilor de indexare prevăzuţi de O.G. nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin sentinţele civile nr.653/CM/2007 si nr. 551/cm/2007 ale Tribunalului A."
4. Urmare a acestui control, s-a constatat că majorarea indemnizaţiei de bază brută lunare conform coeficienţilor de indexare prevăzuţi de O.G. nr. 10/2007 pentru luna decembrie 2007 și respectiv ianuarie 2008, pentru procurori, s-a plătit din fondul de salarii, fără prevederi bugetare.
5. Prin adresa nr. 9068/09.11.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul A i s-a adus la cunoștinţă că nu sunt fonduri alocate pentru plata hotărârilor judecătorești sus-menţionate și prin urmare nu putea fi emis un ordin colectiv de salarizare, făcându-se demersuri la Ministerul Economiei și Finanţelor pentru alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești (sume care ulterior au și fost achitate parţial).
B. În ceea ce privește argumentele contestaţiei Procurorului General, hotărârea CSM consemnează :
1. în lipsa fondurilor alocate pentru plata hotărârilor judecătorești, nu putea fi emis un ordin colectiv de salarizare, ci trebuiau făcute demersuri la Ministerul Economiei și Finanţelor pentru alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor stabilite prin acele hotărâri;
2. ordonatorul terţiar de credite – Parchetul de pe lângă Tribunalul A – nu putea efectua plăţi care să conducă la depășirea bugetului alocat (trimestrial sau anual), în lipsa unei suplimentări a bugetului Ministerului Public aprobată prin act normativ sau obţinută prin rectificare bugetară;
3. adresa nr. 5728/2007, semnată numai de prim-procurorul adjunct V.V., exprimă opinia ei personală că nu a fost vorba de o executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii – nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 110/2007 – ci erau incidente dispoziţiile art. 289 și 277 din Legea nr. 53/2003;
4. această opinie a susnumitei, astfel cum a fost exprimată, este dovada intenţiei sale de a încălca politica de management financiar și bugetar a ordonatorului principal de credite;
5. declaraţiile managerilor economiei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P și de la Parchetul de pe lângă Tribunalul A – luate în procedura cercetării lor disciplinare – dovedesc că prim procurorul adjunct V.V. a avut reprezentarea consecinţelor economice, financiare ale operaţiunilor de plată pe care le-a angajat și că ea a fost persoana care a conceput și susţinut efectuarea plăţilor ilegale.
C. Respingând contestaţia, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut în drept că:
1. Potrivit art.4 (1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, pentru modificarea și completarea O.G. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial, partea 1, nr.300 din 05 mai 2007 „ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii".
În acest sens, concluzia raportului de audit potrivit căruia,
ordonatorul principal de credite ar avea obligaţia sa asigure creditele
bugetare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri
judecătorești, reprezentând majorarea indemnizaţiei conform coeficienţilor de
indexare prevăzuţi în O. G. nr.10/2007, numai pentru sumele plătite
procurorilor în luna ianuarie 2008, aferente lunii decembrie 2007, nu și pentru
sumele plătite în luna februarie 2008, aferente lunii ianuarie a
aceluiași an (întrucât plata acestora din urmă s-ar fi efectuat „în lipsa unor
prevederi legale sau a unei hotărâri judecătorești care să oblige și în
viitor"), reprezintă o interpretare eronată a unor dispoziţii legale,
limitând, nejustificat, aplicarea unui act normativ și punerea în executare a
unor hotărâri judecătorești, la întinderea în timp a unui an financiar, care se
încheie, calendaristic, la data de 31 decembrie.
2. În ultimul capitol al raportului de audit, intitulat „recomandări", se face însă trimitere la aceleași dispoziţii ale art. 4 (1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, arătându-se că ordonatorul principal de credite bugetare, mai exact, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, „are obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu și al instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii" si nu se mai face nicio delimitare în timp, cu trimitere la vreun an financiar, recunoscându-se, practic, obligaţia de a asigura plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile.
În caz contrar, „neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă" (art.277 din Codul Muncii, Legea nr.53/24 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.497/25 iulie 2007).
3. Instituţiile au obligaţia să achite creanţele stabilite prin titluri executorii din sumele aprobate la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, sume care, fiind deja aprobate, nu puteau cuprinde și sumele rezultate din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, pronunţate ulterior elaborării și aprobării bugetului.
În această situaţie, ordonatorilor principali de credite le incumbă obligaţia plăţii sumelor și de asemenea, obligaţia de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru reîntregirea sumelor la titlurile de cheltuieli, în speţă, la titlul I „Cheltuieli de personal", clasificaţia bugetară 10.01.01 - salarii de bază.
În speţă, urmare a solicitării procurorilor, ordonatorul terţiar de credite, în persoana doamnei prim-procuror adjunct V.V. a aprobat să le fie plătite drepturile bănești, aplicând majorarea indemnizaţiei de bază brută lunare, conform coeficienţilor de indexare prevăzuţi de O.G. nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De altfel, sumele solicitate la deschiderea de credite aferente lunii ianuarie 2008 erau cuprinse în prevederile bugetare pentru anul 2008, transmise Parchetului de pe lângă Tribunalul A, cu adresa nr.220/X/2 din 17 ianuarie 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar pentru reîntregirea acestora, în dispozitivul hotărârilor se prevedea obligarea Ministerului Economiei și Finanţelor să vireze parchetului aceste sume.
De asemenea, prin adresa nr. 648/X/2/08 februarie 2008, sub semnătura doamnei prim-procuror adjunct V.V. s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești deschiderea de credite bugetare la titlul I „cheltuieli de personal”, după ce, anterior, comunicaseră sumele rezultate în urma calculelor efectuate de expert, concretizate într-un raport de expertiza contabilă extrajudiciara.
4. La același capitol "recomandări", raportul de audit al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și justiţie face referire și la revizuirea recomandărilor formulate în adresa nr.1640 din data de 21 februarie 2007 a Departamentului economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, transmisă parchetelor de pe lângă curţile de apel, privind solicitarea obligatorie de justificări temeinic fundamentate la Titlul I „Cheltuieli de personal” și pentru celelalte alineate nemenţionate la art.10.0l „Cheltuieli salariale in bani ".
În acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie recunoaște o omisiune strecurată în adresa nr.1640 din data de 21 februarie 2007, cu consecinţe directe asupra situaţiei create în speţă.
Astfel, prin adresa sus-menţionată, primită și înregistrată sub nr.892/X/22 februarie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, Departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a solicitat ca având în vedere dispoziţiile art.49 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice și adresa nr. 40351 din 08 februarie 2007 a Ministrului Finanţelor Publice, începând din luna martie 2007, solicitările de deschideri de credite bugetare să fie însoţite în mod obligatoriu de un material scris, care sa conţină justificări temeinic fundamentate, la o serie de articole și alineate bugetare, enumerate în cuprinsul adresei.
Din conţinutul acestei adrese reiese că pentru celelalte clasificaţii bugetare nu era necesară o „justificare temeinic fundamentată" (de exemplu, pentru sumele în discuţie, cuprinse în Titlul I, „Cheltuieli de personal” evidenţiate în clasificaţiile bugetare 10.01.01, 10.01.02 și 10.01.03, nu era necesară o documentaţie care să cuprindă justificări temeinic fundamentate), iar în cazul în care această documentaţie ar fi fost întocmită, ordonatorul principal de credite ar fi putut să se pronunţe și să dispună asupra acestui aspect.
5. În calitate de ordonator de credite, doamna prim-procuror adjunct V.V.a semnat, la data de 12 februarie 2008, „Propunerea de angajare a unei cheltuieli", „Angajamentul bugetar individual de plata" și „Ordonanţarea de plată", toate acestea având, în prealabil, semnătura și ștampila controlului financiar preventiv.
Împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar preventiv, fiind examinate de o persoană cu autoritate în domeniu, a întărit convingerea prim-procurorului adjunct V.V., ordonator de credite, că plata reprezentând majorarea indemnizaţiei lunare conform coeficienţilor de indexare prevăzuţi de lege, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești, îndeplinește condiţiile de legalitate, regularitate și de încadrare în limitele și destinaţia creditelor bugetare, cu atât mai mult, cu cât ordonatorul principal de credite are, potrivit legii, obligaţia de a asigura creditele bugetare necesare efectuării plăţii, iar în dispozitivul hotărârilor se stipulează obligaţia Ministerului Economiei și Finanţelor de a vira fondurile bănești necesare efectuării plăţilor.
III. Împotriva acestei hotărâri, a formulat în termen recursul de faţă contestatorul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie .
Prin motivele de recurs sunt reiterate argumentele din contestaţie, recurenta susţinând că prim-procurorul V.V. a ordonat, nelegal, plata- din fondul de salarii și fără prevederi bugetare- a majorărilor indemnizaţiei de bază brute lunare conform coeficienţilor prevăzuţi de O.G. nr. 10/2007 pentru luna decembrie 2007.
Consideră recurentul că, procedând în acest mod, prim-procurorul a încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice și că acest fapt a justificat declanșarea procedurii de revocare a sa din funcţie.
Arată recurentul că solicitarea de revocare a avut ca temei dispoziţiile art. 51 alin. 7 coroborate cu cele ale alin. 2 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor.
Consideră recurentul că motivarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii se bazează exclusiv pe argumentele Serviciului Inspecţie Judiciară pentru Procurori din cadrul CSM,întemeiate pe art.41 din Legea nr. 110/2007 (care a modificat și completat O.G. nr.22/2002), dar care omit dispoziţiile art. 2 din aceeași lege conform cărora:
„Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Consideră recurentul că în speţă este irelevantă adresa nr. 1640/21 februarie 2007 a Departamentului economico-financiar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, întrucât ea nu are consecinţe directe asupra situaţiei create.
În acest sens pretinde recurentul că refuzul ordonatorului principal de credite – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - de a aproba plăţile solicitate nu s-a datorat, la acel moment, „lipsei unor justificări temeinic fundamentate”, ci lipsei de fonduri, situaţie în care deveneau aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 110/2007.
Recursul nu se fondează.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. 7 din legea nr.303/2004, „Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. 2 care se aplică în mod corespunzător ".
La alin. 2 al articolului 51 sunt prevăzute, expres și limitativ, motivele care pot conduce la revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor și procurorilor, acestea neputând fi extinse prin analogie altor situaţii.
Alineatele următoare ale aceluiași articol dispun cu privire la criteriile care trebuie avute în vedere la aprecierea incidenţei vreuneia dintre situaţiile care atrag revocarea din funcţia de conducere a judecătorului sau procurorului.
Faţă de prevederile legale anterior evocate și faţă de materialul probator avut în vedere la emiterea hotărârii atacate și anume verificările efectuate de către Inspecţia Judiciară, prin care au fost analizate raportul de audit înregistrat sub nr. 62 din 19 februarie 2008, întocmit de către Serviciul de Audit public intern din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și dispoziţiile legale incidente, precum și având în vedere împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar preventiv, fiind examinate de o persoană cu autoritate în domeniu, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat în mod legal, că nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 51 alin. 2 lit. b din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care să atragă măsura revocării din funcţia de conducere, neconturându-se o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de ordonator terţiar de credite, calitate deţinută în perioada auditată de doamna V.V. prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul A.
Nimeni nu a pretins că procurorul vizat de procedura revocării ar fi acţionat „fără să aibă reprezentarea faptelor” sale ori „fără intenţie”, întrucât controlul de legalitate a actelor sale în cauza de faţă nu se pune în acești termeni, specifici dreptului penal.
Consiliul Superior al Magistraturii a constatat, în mod legal și în concordanţă cu dispoziţiile legale speciale aplicabile în materie financiară, că procurorul vizat de măsura revocării a acţionat pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătorești irevocabile, urmând o procedură specifică cerută ordonatorului terţiar de credit și având viza de control financiar preventiv.
Nu poate fi considerată lipsită de relevanţă adresa nr. 1640/21 februarie 2007 emisă chiar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin departamentul economico-financiar, întrucât ea a făcut obiectul raportului de audit, deoarece exprima, la acea dată, un punct de vedere autorizat cu privire la modul în care trebuiau întocmite solicitările de bani pentru cheltuielile de personal și pentru „cheltuieli salariale în bani”.