Refuzul autorității administrative de a relua procedura de soluționare a contestației formulată împotriva actelor de control financiar. Încetarea motivelor care au determinat suspendarea soluționării contestației.

                                                                             O.G. nr. 92/2003, art. 214

Cuprins pe materii : Drept administrativ

Index alfabetic : contestație

                             acte de control financiar

                             suspendarea soluționării contestației

                             scoatere de sub urmărirea penală

          În cazul în care organul de control fiscal a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii de către administratorul societății a unei infracțiuni prevăzută de Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în temeiul dispozițiilor  art.214 alin.(1) lit. )  din OG nr.92/2003, se poate lua măsura suspendării soluționării contestației formulate împotriva deciziei de  impunere  privind  obligații fiscale suplimentare

       În situația în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății, potrivit dispozițiilor  art. 214 alin. (3) din OG nr.92/2003,  este  reluată procedura administrativă de  soluționare a contestației, întrucât  motivele care  au determinat-o  au încetat.

ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4185 din  19 noiembrie 2008

            Prin acțiunea  înregistrată la 10 octombrie  2007, reclamanta S.C. T.S. SA a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor, solicitând  anularea  deciziei nr.88/2007 și obligarea pârâtei să soluționeze în fond contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr.10166, a procesului verbal de  control nr.10165 și a deciziei de  impunere nr.797.

            În motivarea  cererii, s-a arătat că prin decizia a cărei anulare se cere, a fost suspendată soluționarea contestației formulate împotriva actelor de control financiar, cu motivarea că au fost sesizate  organele  de  urmărire penală. Cu toate că prin rezoluția  din 7 mai 2007, Parchetul  de pe lângă  Tribunalul Gorj a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății, s-a refuzat nejustificat reluarea  procedurii administrative.

            Prin sentința civilă nr.64 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secția  contencios administrativ, a respins acțiunea, reținându-se că neînceperea

urmăririi penale  nu constituie o cauză de  nelegalitate a deciziei nr.88/2007 și  că numai după terminarea cercetărilor penale organul fiscal are obligația  să reia  din  oficiu procedura de  soluționare  a  contestației.

            Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că sesizarea formulată de intimată a fost soluționată prin rezoluția Parchetului de  pe lângă Tribunalul Gorj, rămasă definitivă, întrucât  împotriva ei nu s-a  formulat  nici o plângere.

            Potrivit art.214 alin.(3) C.proc.pen. „procedura  administrativă este  reluată la încetarea  motivului care a determinat  suspendarea  sau, după caz, la expirarea termenului stabilit  de  organul de soluționare competent,  indiferent dacă motivul care  a  determinat  suspendarea a încetat sau nu”, astfel că, în mod greșit, s-a  apreciat  că refuzul autorității administrative de a relua  judecata contestației este  justificat.

            Recursul este  fondat.

            Prin decizia nr.88/2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., s-a  dispus  suspendarea soluționării contestației formulate   de S.C. T.S. SA împotriva deciziei de  impunere  nr.747 din 15  noiembrie 2006, privind  obligații fiscale suplimentare emise în baza raportului de inspecție fiscală încheiat de organele de inspecție din cadrul D.G.F.P. Gorj.

            Temeiul acestei măsuri l-au constituit dispozițiile  art.214 alin.(1) lit.a  din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere plângerea penală formulată de organele de control fiscal împotriva administratorului  societății T.S. SA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.11 alin.(1) lit.c din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, faptă  recalificată în art.9 alin.(1) lit.c din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

            Prin rezoluția  nr.868/P din 7 mai 2007,  Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății recurente, reținând  că nu au fost  încălcate dispozițiile Legii nr.241/2005  și  nu s-a  creat nici un prejudiciu bugetului de stat.

            În atare condiții, potrivit dispozițiilor  art. 214 alin. (3) din OG nr.92/2003,  procedura  administrativă este  reluată la  încetarea  motivului care  a determinat suspendarea.

            Deși reține aceste dispoziții, instanța fondului apreciază că nu poate  dispune obligarea  autorității administrative să reia procedura  administrativă de  soluționare a contestației, întrucât măsura suspendării s-a luat în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie.

            Hotărârea astfel pronunțată este  vădit netemeinică, întrucât  recurenta nu a  contestat legalitatea  deciziei de suspendare, ceea ce s-a solicitat  s-a  referit  în fapt  la refuzul autorității administrative  de  a relua procedura de  soluționare a contestației, în condițiile  în care  s-a  dovedit  că motivele care  au

determinat-o  au încetat.

          În consecință, s-a admis recursul declarat de SC T.S. SA, s-a casat sentința atacată și pe fond s-a admis acțiunea. A fost anulat punctul 1 din decizia emisă de A.N.A.F. și obligă pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Gorj.