8. Refuz nejustificat de rezolvare a cererii. Cauzare unei suferinţe morale. Aprecierea cuantumului daunelor morale.
Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (3)
Constituie o măsură reparatorie corectă acordarea de către instanţa de fond a sumei de 5000 de euro drept despăgubiri morale pentru suferinţa pricinuită de către poliţia de frontieră reclamantei, prin refuzul nejustificat de a-i permite părăsirea ţării, fapt ce a împiedicat-o pe aceasta să participe la căsătoria unicei sale fiice.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 2978 din 12 iunie 2007
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, reclamanta FN a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră – Poliţia de Frontieră Otopeni, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 567 euro, reprezentând contravaloarea biletelor de avion dus-întors pentru Spania, și echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
La data de 5 mai 2005 s-a deplasat la Aeroportul Henri Coandă intenţionând să efectueze o călătorie în Spania, pentru a participa la 6 mai 2005 la căsătoria fiicei sale care locuia în Spania, și având în acest sens pașaportul, având rezervate și cumpărate biletele de avion dus-întors, asigurare medicală pe toată durata călătoriei, precum și rezervare pentru întreaga perioadă la un hotel la Madrid.
Poliţia de Frontieră Otopeni i-a interzis reclamantei să părăsească ţara pentru motivul că nu îndeplinea condiţiile prevăzute de O.U.G. nr.144/2001 privind îndeplinirea de către cetăţenii români, la ieșirea din ţară, a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state și ale Ordinului ministrului administraţiei și internelor nr.177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valută liber convertibilă pe care cetăţenii români trebuie să o deţină la ieșirea din ţară, când călătoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state.
Reclamanta susţine că Poliţia d Frontieră a săvârșit un abuz și că a suferit enorm datorită faptului că nu a mai putut să participe la nunta fiicei sale.
La termenul din 3 octombrie 2005, reclamanta și-a majorat pretenţiile de daune morale la suma de 25.000 euro.
Prin sentinţa civilă nr.7012 din 1 noiembrie 2005, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel București, reţinând, în esenţă, că litigiul vizează obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului material și moral produs reclamantei ca urmare a refuzului instituţiei de a-i permite să părăsească ţara în vederea efectuării unei călătorii în Spania, astfel că sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.e) și alin.(2) din Legea ntr.554/2004, iar competenţa se stabilește potrivit art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentinţa civilă nr.2882 din 13 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantei și a obligat Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră să plătească reclamantei suma de 500 euro daune morale și 3550 lei (RON) cheltuieli de judecată, din care 3.000 lei (RON) cheltuieli de timbru și 550 lei (RON) onorariu avocat.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Recunoscând întrunirea de către reclamantă a celorlalte condiţii pe care cetăţenii români trebuiau să le îndeplinească la momentul respectiv pentru a călători în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, Curtea de apel a verificat îndeplinirea condiţiei referitoare la deţinerea sumei de 500 euro, în raport cu prevederile O.U.G. nr.144/2001 și ale Ordinului ministrului administraţiei și internelor nr.177/2001.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a probat existenţa sumei de 500 euro prin transferul de bani realizat la Agenţia Otopeni a făcut dovada plăţii anticipate a serviciilor de cazare la Hotel “I” din Madrid (voucher nr.6/03.05.2005). Totodată, a reţinut instanţa că reclamanta a făcut dovada invitaţiei ce i-a fost adresată la data de 24.04.2005 de către JGN - viitorul soţ al fiicei sale.
Faţă de aspectele reţinute, Curtea de apel a apreciat că întreruperea călătoriei reclamantei de către Poliţia de Frontieră a fost făcută cu exces de putere, în sensul art.2 alin.(1) lit.m) din Legea nr.554/2004 și reprezintă o împiedicare a reclamantei de a-și exercita dreptul la liberă circulaţie, iar autoritatea publică și-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr.144/2001 și ale Ordinului ministrului administraţiei și internelor nr.177/2001.
În consecinţă, Curtea de a apel a reţinut că prejudiciul material cauzat reclamantei se cuantifică după cum urmează: 500 euro (contravaloarea biletului de avion dus-întors); 54 euro confirmarea de rezervare la Hotel “I” din Madrid; 1.578.538 lei plătită firmei RCT S.R.L. și 45 euro contravaloarea călătoriei dus-întors București-Constanţa.
În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea de apel a concluzionat că este disproporţionată suma de 25.000 euro solicitată prin precizarea de acţiune și a admis reclamantei daune morale în valoare de 5.000 euro cu caracter reparatoriu pentru suferinţele morale pricinuite de conduita instituţiei pârâte.
Împotriva sentinţei civile nr.2882 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta FN și pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
În recursul său, reclamanta FN, susţine că între considerentele sentinţei atacate și dispozitivul acesteia sunt contradicţii cu privire la daunele morale, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, privitor la daunele materiale.
Ministerul Administraţiei și Internelor – Inspectoratul General al poliţiei de Frontieră în recursul său, susţine următoarele:
- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.147 Cod procedură civilă, întrucât în încheierea din data de 23 octombrie 2006 nu au fost consemnate dezbaterile ce au avut loc;
- voucher-ul prezentat de intimată la ieșirea din ţară nu avea anexată dovada plăţii anticipate a serviciilor turistice;
- instanţa nu a avut în vedere că voucher-ul reclamantei era numai o rezervare în cuantum de 54 Euro și nu plata serviciilor turistice;
- acordarea daunelor morale în sumă de 5.000 Euro este disproporţionată în raport cu dovezile administrate de reclamantă;
- cheltuielile de judecată au fost stabilite greșit de instanţa de fond.
Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este nefondat.
Referitor la primul motiv de casare, privitor la încălcarea prevederilor art.147 din Codul de procedură civilă, nu poate fi reţinut întrucât în încheierea de ședinţă din 23 octombrie 2005 au fost consemnate dezbaterile care au avut loc.
În legătură cu voucher-ul prezentat de reclamantă la ieșirea din ţară, s-a făcut dovada rezervării la Hotelul “I” din Madrid și a plăţii serviciilor de cazare la acest hotel, prin factura fiscală nr.01404153 din 4 mai 2005 și chitanţa nr.420474 din 4 mai 2005.
Privitor la cel de-al treilea motiv de recurs, în mod corect instanţa de fond a stabilit că reclamanta a făcut dovada existenţei sumei de 500 Euro aferentă perioadei de ședere planificată, prin transferul de bani făcut la Agenţia Otopeni în data de 5 mai 2005 ora 825 pentru Tenerife- Spania.
Cu privire la suma de 5.000 Euro acordată de instanţa de fond drept daune morale, aceasta reprezintă o măsură reparatorie corectă pentru faptul că, recurentei-reclamante i-a fost pricinuită o suferinţă, prin punerea mamei în imposibilitatea de a participa la căsătoria unicei sale fiice, prin trauma psihică cauzată de poliţia de frontieră.
Referitor la susţinerea privind stabilirea taxei de timbru, aceasta a fost corect stabilită, nefiind contestată în faţa instanţei de fond.
Recursul declarat de reclamantă urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Privitor la primul motiv de casare, se constată că între considerentele sentinţei atacate în care se consemnează că „instanţa va admite reclamantei daune morale de 5000 Euro”… și dispozitivul hotărârii în care instanţa „obligă I.G.P. de Frontieră București la plata sumei de 500 Euro”…există contradicţie.
În legătură cu capătul de cerere privind daunele materiale, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, cu toate că în considerente a constatat că prejudiciul material cauzat reclamantei este de 500 Euro.
Recursul formulat de reclamantă a fost admis, a fost modificată în parte sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 500 Euro, reprezentând daune materiale și a sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.