Import de bunuri destinate zonelor defavorizate. Scutirea de la plata TVA și a taxelor vamale. Schimbarea destinaţiei bunurilor. Obligaţia de plată a facilităţilor fiscale acordate
O.U.G. nr. 24/1998
O.U.G. nr. 75/2000
Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 24/1998 societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române.... care își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create, de scutire de la plata T.V.A. și a taxelor vamale.
Prin art.12 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2000 se reglementează posibilitatea legală a schimbării destinaţiei bunurilor pentru care investitorii au beneficiat de aceste facilităţi.
În art.12 alin. (2) se dispune că în cazul în care schimbarea destinaţiei bunurilor se realizează fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezentul articol, beneficiarilor de facilităţi li se aplică prevederile legislaţiei în vigoare privind importul și achitarea taxelor vamale, precum și a taxei pe valoarea adăugată.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 2121 din 31 martie 2005
Prin acţiunea formulată la data de 1 august 2001 și înregistrată sub nr.1530/2001, la Curtea de Apel București – Secţia contencios administrativ, reclamanta S.C.”D.C.P.” SRL Tihău a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice și Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se anuleze Decizia nr.1015 din 29 iunie 2001 emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr.1182 din 8 mai 2001 întocmit de Serviciul de Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale Cluj, iar în subsidiar să se constate că obligaţia de plată a T.V.A. este scadentă la expirarea termenului prevăzut de art.12 alin.2 din O.U.G.nr.24/1998.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că prin actul de control din 8 mai 2001 înregistrat la nr.1182, organele de control vamal au reţinut că încheierea unor contracte de închiriere a utilajelor importate în regim de scutire de drepturi vamale, constituie o schimbare a destinaţiei acestora, utilajele fiind importate în condiţiile de facilităţi prevăzute pentru zonele defavorizate, reglementate prin O.G. nr.24/1998. Soluţionând contestaţia, Ministerul Finanţelor Publice a menţinut procesul-verbal de control, apreciind că acesta este legal.
Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a admis acţiunea în parte, a anulat în parte Decizia nr.1015 din 29 iunie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice și în parte procesul verbal de control nr.1182 din 8 mai 2001, încheiat de Serviciul de Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, numai în ceea ce privește momentul de la care se calculează majorările de întârziere aferente TVA în sumă de 660.612.548 lei, stabilind ca dată a scadenţei, data de 8 iulie 2001, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale actelor administrative contestate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că reclamanta, fără a îndeplini condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 75/2000, a schimbat destinaţia bunurilor importate cu acordarea facilităţilor prevăzute pentru zonele defavorizate, astfel că trebuie să restituie dublu sumele pentru care a beneficiat de scutire, în termen de 60 de zile de la constatarea de către organele de control a schimbului destinaţiei bunurilor, în speţă termenul de restituire fiind scadent la 8 iulie 2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Cluj și Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care în esenţă, critică hotărârea, în sensul că prin interpretarea și aplicarea greșită a legii s-a stabilit termenul scadent ca fiind 8 iulie 2001, în speţă fiind aplicabile prevederile art.11 din O.U.G.nr.17/2000 și nu cele prevăzute de art.12 din O.U.G. nr. 24/1998.
Recursurile sunt nefondate.
Prin actul de control încheiat la data de 8 mai 2001, cu nr.1182/2001 s-a constatat în sarcina reclamantei S.C.”D.C.P.” SRL din localitatea Tihău, comuna Surduc, judeţul Sălaj, o obligaţie către bugetul de stat în sumă totală de 1.016.829.288 lei reprezentând 206.289.998 lei taxe vamale, 660.612.548 lei T.V.A. și 149.926.742 lei majorări de întârziere aferente T.V.A., obligaţie datorată nerespectării prevederilor O.G.nr.24/1998.
S-a reţinut astfel, că bunurile importate cu declaraţiile vamale nr.5577 din 14 iulie 2000, nr.5582 din 14 iulie 2000, nr.6187 din 27 iulie 2000 și nr.6855 din 17 iulie 2000 au fost închiriate S.C.”K.C.C.” pentru efectuarea unor lucrări în afara zonei defavorizate, încălcându-se prevederile art.6 și 8 din O.U.G.nr.24/1998.
Critica adusă de recurente privește data de la care se naște obligaţia de plată a T.V.A., adică la 60 de zile de la constatarea de către organele de control a schimbării destinaţiei bunurilor, termen prevăzut de dispoziţiile O.U.G.nr.24/1998 modificată prin O.U.G.nr.75/2000 sau prevederile art.11 din O.U.G.nr.17/2000 care stabilesc obligaţia scadentă de la data înregistrării declaraţiei vamale, sau cele din art.30 care prevăd un termen de 15 zile de la data încheierii actului de control.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că această critică a fost legal soluţionată de instanţa de fond.
Importurile definitive efectuate de reclamanta-intimată în perioada 14 iulie 2000 – 17 august 2000 au fost efectuate sub incidenţa și reglementarea prevederilor O.U.G. nr. 24/1998 modificată prin O.U.G. nr. 75/2000 privind regimul zonelor defavorizate.
Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 24/1998 societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române care își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create, de scutire de la plata T.V.A. și a taxelor vamale.
Prin art.12 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2000 se reglementează posibilitatea legală a schimbării destinaţiei bunurilor pentru care investitorii au beneficiat de aceste facilităţi.
În art.12 alin. (2) se dispune că în cazul în care schimbarea destinaţiei bunurilor se realizează fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezentul articol, beneficiarilor de facilităţi li se aplică prevederile legislaţiei în vigoare privind importul și achitarea taxelor vamale, precum și a taxei pe valoarea adăugată.
În consecinţă, recursurile au fost respinse ca nefondate.