Imobil proprietate a unei societăţi comerciale. Reintegrare în patrimoniul instituţiilor din sistemul învăţământului de stat. Condiţii.
Legea nr.84/1995, art.166 alin.(3)
Potrivit art.166 alin.(3) din Legea învăţământului, nr.84/1995, baza materială aferentă procesului de instruire și de educaţie și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor și unităţilor de învăţământ și de cercetare știinţifică din sistemul învăţământului de stat.
În cauză, s-a reţinut că, la data intrării în vigoare a Legii nr.84/1995, imobilul în privinţa căruia Consiliul local al municipiului Craiova solicită reintegrarea în patrimoniul ministerului și al unităţilor de învăţământ, invocându-se prevederile susmenţionate, aparţinea pârâtei S.C. „M.” S.A., care dobândise dreptul de proprietate asupra construcţiei și terenului aferent, în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiate în cadrul procesului de privatizare.
Totodată, instanţa a reţinut că protocolul prin care imobilul a fost predat Inspectoratului Școlar al Judeţului Dolj nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate, întrucât consemnează o operaţiune materială realizată în aplicarea H.G. nr.940/1990 care reglementa organizarea, funcţionarea și atribuţiile Ministerului Învăţământului și Știinţei.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2862 din 26 aprilie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.166 alin.(3) din Legea învăţământului nr.84/1995, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.606 din 10 decembrie 1999.
La data de 11 septembrie 2001,Consiliul local la municipiului Craiova a chemat în judecată Ministerul Industriilor și S.C. „M.” S.A., solicitând constatarea nulităţii parţiale a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.0429/1993 și respectiv, nr.0430/1993, în ceea ce privește imobilul - teren și construcţie – situat în Craiova, strada Dumitrie Gerota nr.28, utilizat ca, creșă și grădiniţă de copii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că acest imobil a fost construit din fondurile Intreprinderii de Stat Confecţii Craiova, în prezent S.C. „M” S.A., dar pe baza unui protocol încheiat la 31 decembrie 1990 cu Inspectoratul Școlar Judeţean Dolj, a fost predat acestuia din urmă și, în temeiul art.166 alin.(3) din Legea învăţământului nr.84/1995, s-a reintegrat în patrimoniul instituţiilor și unităţilor din subordinea Ministerului Învăţământului.
Ca urmare, prin hotărârea Consiliului local al municipiului Craiova nr.173 din 13 iulie 2001 de modificare a hotărârii nr.147/1993, imobilul (grădiniţă) a fost inclus în lista bunurilor ce aparţin domeniului public de interes local.
Totodată, reclamantul a precizat că, în opinia sa, ambele certificate de atestare a dreptului de proprietate sunt nelegale deoarece societatea comercială pârâtă a transmis încă din anul 1990, activul și pasivul grădiniţei de copii către Inspectoratul Școlar Judeţean Dolj și, pe de altă parte, la data emiterii lor, imobilul nu se mai află în circuitul civil, ci forma obiectul proprietăţii de stat, atribuit în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Prin sentinţa civilă nr.1143/D din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea în sensul că a anulat parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.0429/1993, emis în favoarea pârâtei secunde pentru suprafaţa de 4885 m.p. de teren.
Curtea de apel a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece, chiar dacă au fost realizate din fondurile intreprinderii de confecţii și pentru o perioadă, construcţia și terenul aferent au figurat în patrimoniul actualei societăţi comerciale pârâte, ca efect al aplicării art.166 alin.(3) din Legea nr.84/1995, aceste bunuri au revenit în patrimoniul unităţilor de învăţământ.
S-a apreciat totodată, că societatea comercială își păstrează dreptul de a se adresa cu o acţiune în reducerea preţului convenit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu se poate prevala de acesta pentru a invoca caracterul său de act translativ al dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei și a încheierii de îndreptare a declarat recurs pârâta S.C. ”M.” S.A..
Recurenta a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a admis acţiunea, întrucât ea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil în discuţie, atât cu certificatele de atestare obţinute în anul 1993, cât și cu contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiate ca urmare a privatizării societăţii comerciale.
O atare dovadă nu a fost făcută însă de reclamant, deoarece protocolul încheiat în baza H.G. nr.940/1990 nu ţine loc de titlu de proprietate și oricum, dispoziţiile Legii nr.84/1995 menţionate în acţiune, nu puteau să înlăture aplicabilitatea normelor și procedurilor legale privitoare la privatizare.
Recursul este fondat.
Cum deja s-a arătat, prin însăși acţiunea formulată, reclamantul Consiliul local al municipiului Craiova a admis că imobilul folosit ca grădiniţă de copii și creșă, situat în municipiul Craiova, a fost construit din fondurile Intreprinderii de Stat Confecţii Craiova, în prezent S.C. „M.” S.A..
Această societate s-a privatizat ulterior și în baza contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.7 din 10 ianuarie 1995, nr.2 din 19 ianuarie 1995 și nr.60 din 7 martie 1995 a dobândit dreptul de proprietate inclusiv asupra construcţiei și terenului în suprafaţă de 4197 m.p. menţionate la adresa de mai sus.
Rezultă așadar, că la data intrării în vigoare a Legii învăţământului nr.85/1995, bunul imobil aparţinea pârâtei și nu putea fi reintegrat în baza materială sau în patrimoniul unităţilor și instituţiilor de învăţământ existente în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Pentru aceeași concluzie pledează și decizia nr.121 din 16 octombrie 1996 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că prevederile art.166 alin.3 din Legea învăţământului nr.85/1995 invocate de reclamant sunt constituţionale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de construcţie și educaţie, se referă la imobilele din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparţinând societăţilor comerciale care s-au privatizat în condiţiile legii.
Cât privește protocolul încheiat de fosta Întreprindere de Confecţii Craiova cu Inspectoratul Școlar al Judeţului Dolj la data de 31 decembrie 1990, argumentele instanţei sunt eronate pentru că acest document nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea instituţiei de învăţământ.
Operaţiunea materială consemnată în protocol s-a realizat pentru aplicarea dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr.940/1990, cere însă, reglementau exclusiv organizarea și atribuţiile Ministerului Învăţământului și Știinţei.
Este semnificativ și faptul că terenul aferent construcţiei nu se regăsește în conţinutul protocolului, ceea ce înseamnă că el nu a fost predat efectiv Inspectoratului Școlar al Judeţului Dolj, rămânând în administrarea și folosinţa recurentei.
Nu este lipsită de relevanţă juridică nici împrejurarea că prin sentinţa civilă nr.360 din 14 ianuarie 1997, Judecătoria Craiova a admis în parte acţiunea introdusă de S.C. „M.” S.A. și a obligat pârâtele Grădiniţa de copii de pe lângă Fabrica de Confecţii Craiova, Creșa de copii de pe lângă aceeași fabrică și Spitalul Clinic Judeţean nr.1 Craiova să încheie cu reclamanta contracte de închiriere pentru spaţiile în litigiu, ocupate la data respectivă.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spaţiilor utilizate și terenului aferent, cu titluri a căror anulare în justiţie nu fusese cerută, iar prin decizia civilă nr.1948 din 20 august 1997, Tribunalul Dolj, Secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de către Grădiniţa „Confecţii” Craiova.
Având în vedere argumentele expuse în cele ce preced și inexistenţa unui drept subiectiv legitim al reclamantului sau al unităţii administrativ - teritoriale asupra construcţiei și terenului aferent care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ anulat parţial de instanţă, urmează a se admite recursul.
Recursul va fi admis, va fi modificată sentinţa civilă atacată și în fond, va fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.