Act de control financiar. Titlu de creanţă. Suspendarea executării. Inadmisibilitatea ordonanţei președinţiale în materia contenciosului administrativ.
Codul de procedură civilă, art.581
O.G. nr.92/2003, art.136 alin.(2), art.184 alin.(1)
Legea nr.554/2004, art.14 și 15
Cererea de ordonanţă președinţială, formulată în temeiul art.581 din Codul de procedură civilă, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, în condiţiile în care art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
Instanţa a respins cererea de suspendare a procesului-verbal de control din 9 mai 2003 întocmit de Comisariatul General al Gărzii Financiare, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art.136 alin.(2) coroborate cu cele ale art.184 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr.92/2003, potrivit cărora introducerea contestaţiei împotriva titlului de creanţă pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.4189 din 1 iulie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.136 alin.(2) și art.184 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, aprobat prin O.G. nr.92/2003, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.560 din 24 iunie 2004.
Prin cererea înregistrată la 10 martie 2005, reclamanta S.C. „S.” S.R.L. a solicitat în temeiul dispoziţiilor art.15 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, nr.554/2004, suspendarea procesului verbal de control din 9 mai 2003 al Gărzii Financiare - Comisariatul General, menţinut ca legal prin decizia nr.16 din 31 ianuarie 2005 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Curtea de Apel Ploiești - Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.51 din 29 martie 2005, a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de Garda Financiară - Comisariatul General, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării actului atacat până la soluţionarea definitivă și irevocabilă a acţiunii formulată în contencios administrativ de reclamantă privind anularea actului administrativ.
Instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, privind procedura ordonanţei președinţiale, precum și cele ale art.15 din Legea nr.554/2004, justificându-se admiterea cererii de suspendare a executării procesului verbal din 9 mai 2003, atacat în contencios administrativ, prin acţiune separată formulată de reclamantă, formând obiectul dosarului nr.1581/2005, pe rolul aceleiași instanţe.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs pârâtul Garda Financiară - Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate și susţinând în esenţă că ordonanţa președinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ existând procedura specială pentru suspendarea executării actului administrativ, prevăzută de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, reclamanta nefăcând însă dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru admiterea cererii de suspendare.
Totodată, recurenta a invocat necompetenţa materială a instanţei și inadmisibilitatea cererii de suspendarea unui titlu executoriu prin care au fost stabilite creanţe bugetare, în raport de prevederile art.184 alin.(1), art.136 alin.(2) și art.168 din O.G. nr.92/2003, soluţionarea contestaţiei la executare fiind de competenţa judecătoriei potrivit art.402 din Codul de procedură civilă.
Recursul este fondat.
Sentinţa pronunţată în cauză și atacată cu recurs de pârât, este nelegală întrucât un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanţei președinţiale, cum în mod greșit se reţine de instanţa de fond, făcându-se referire la prevederile art. 581 Cod procedură civilă.
O asemenea cerere de ordonanţă președinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispoziţiile art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004 a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii în anularea lui, este condiţionată de existenţa justificării temeiniciei precum și de iminenţa producerii unei pagube.
Reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale susmenţionate, nejustificându-se suspendarea executării procesului verbal din 9 mai 2003 al Gărzii Financiare Centrale, menţinut prin Decizia nr.16 din 31 ianuarie 2005 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Actele financiare susmenţionate reprezintă titlu de creanţă potrivit art. 136 alin.(2) din O.G. nr.92/2003, iar introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac, conform art. 184 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003, nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
De menţionat, că în raport de prevederile art.168 din O.G. nr.92/2003, soluţionarea contestaţiei la executare și a cererii de suspendare a titlului executoriu prin care au fost stabilite creanţe bugetare, revine în competenţa instanţei de drept comun și nu a instanţei de contencios administrativ, chiar dacă un asemenea act este atacat în procedura contenciosului administrativ.
Recursul va fi admis și va fi modificată sentinţa civilă atacată în sensul respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării procesului verbal din 9 mai 2003, menţinut prin Decizia nr.16 din 31 ianuarie 2005 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.