Impozit pe profit. Cheltuieli aferente personalului străin. Comision de confidenţialitate plătit pentru serviciile de prospectare, asistenţă și consultanţă. Deductibilitate. Evitarea dublei impuneri.
O.G. nr. 70/1994, art. 4 alin. (4), art. 12 alin. (5)
Legea nr. 414/2002, art. 9 ali. (1)
Cuprins pe materii: Drept fiscal
Indice alfabetic: Impozit pe profit
Deductibilitate
Evitarea dublei impuneri.
Reglementările convenţiilor privind evitarea dublei impuneri prevalează faţă de prevederile O.G nr. 70/1994. În situaţia în care aceste convenţii există, cheltuielile efectuate de către o societate comercială română cu angajaţii unor societăţi nerezidente, pentru activitatea desfășurată de către aceștia în favoarea sa, sunt deductibile fiscal. Sunt deductibile fiscal și sumele reprezentând comision de confidenţialitate plătit pentru serviciile de prospectare, asistenţă și consultanţă, suportarea acestor cheltuieli fiind aferentă realizării profitului firmei.
I.C.C.J. Secţia de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 5230 din 1 noiembrie 2005
Notă: O.G. 70/1994, privind impozitul pe profit a fost abrogată prin Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit.
Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, a fost abrogată prin Codul Fiscal, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003.
Prin acţiunea formulată la data de 29 aprilie 2004 reclamanta, S.C. “H” S.A. a solicitat anularea parţială a procesului verbal nr. 566062 /18.08.2003 încheiat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a deciziei nr.92/3103.2004, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, și recunoașterea dreptului său la deducere la calculul impozitului pe profit a cheltuielilor în sumă de 35.736.947.956 ROL, aferente personalului străin până la incidenţa pierderii din exploatare, a cheltuielilor în sumă de 2.028.710.500 ROL, reprezentând comisionul plătit societăţii cipriote “A”, și a cheltuielilor în sumă de 281.662.135 ROL pentru deplasarea unor persoane care nu sunt salariate ale societăţii.
Reclamanta a susţinut că în mod greșit a fost refuzată admiterea la deducere a cheltuielilor aferente personalului străin, care sunt cheltuieli aferente realizării de venituri impozabile, supuse prevederilor art. 4 alin.(4) din O.G. nr. 70/1994, republicată, prin aplicarea principiului nediscriminării, înscris în convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu Franţa și Confederaţia Elveţiană. Reclamanta a arătat că, în aceleași condiţii are dreptul la deducerea cheltuielilor pentru comisionul plătit firmei cipriote de consultanţă și pentru deplasările în ţară a personalului străin, deoarece a dovedit că și aceste cheltuieli sunt aferente realizării de venituri.
Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea, reţinând că: suma de 35.736.947.956 ROL, reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de reclamantă cu personalul pus la dispoziţie de firma “AR” din Elveţia și “HY” din Franţa este deductibilă fiscal, în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut în convenţiile încheiate de România cu Franţa și Confederaţia Elveţiană, că suma de 281.662.135 ROL este deductibilă întrucât ea reprezintă cheltuieli pentru deplasările profesionale în România ale salariaţilor nerezidenţi, iar suma de 2.028.710.500 ROL, reprezentând comisionul de confidenţialitate și exclusivitate plătit firmei cipriote “A”, este deductibilă, întrucât a fost plătită pentru serviciile de prospectare, asistenţă și consultanţă în scopul implementării unor noi magazine de distribuţie în România.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii au declarat recurs.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a constatat că sentinţa este legală și temeinică.
Astfel, potrivit prevederilor art.12 alin. (5) din O.G. nr.70/1994, reglementările convenţiilor de evitare a dublei impuneri prevalează faţă de prevederile ordonanţei. Ca urmare, sunt aplicabile prevederile Convenţiei dintre Guvernul R.S.R. și Guvernul Republicii Franceze, ratificată prin Decretul nr. 240/1974 în ce privește contractul încheiat de către reclamantă cu societatea “HY” , și cele ale Convenţiei încheiate de România cu Federaţia Elveţiană, ratificată prin Legea nr. 60/1994, în ceea ce privește contractul încheiat de către reclamantă cu societatea “AR”.
Nu poate fi primită susţinerea recurenţilor în sensul că articolele 25 alin. (1) din Decretul nr. 240/1974 și respectiv 24 alin. (3) din Legea nr. 60/1994, sunt diferite, și ca atare cheltuielile în discuţie nu sunt deductibile fiscal.
Ambele texte din cele două convenţii au în vedere principiul nediscriminării, ca urmare a restricţionării deductibilităţii unor cheltuieli plătite unor nerezidenţi. Reglementările acestor convenţii prevalează celor cuprinse în O.G. nr. 70/1994 și drept urmare, cheltuielile precizate sunt deductibile fiscal, fiind cheltuieli efectuate pentru serviciile facturate de persoane juridice nerezidente în aceleași condiţii prevăzute de legislaţia română pentru sumele plătite rezidenţilor. Îndeplinirea acestor condiţii a fost dovedită cu documentele justificative pentru plăţile efectuate în baza contractelor scrise încheiate cu firmele “AR” și “HY”, supuse impozitării în statele de rezidenţă.
Este neîntemeiată și susţinerea recurentelor în sensul că nu pot fi deduse la calculul impozitului pe profit, salariile și chiriile persoanelor fizice salariaţi ai celor două firme nerezidente, deoarece persoanele respective nu au devenit salariaţii reclamantei intimate.
Plăţile au fost efectuate în baza contractelor de asistenţă tehnică încheiate de reclamantă cu firmele din Franţa și Elveţia, iar drepturile salariale ale personalului străin au fost impozitate în România, ca stat de sursă pentru veniturile realizate din activitatea desfășurată în cadrul societăţii comerciale române. Cheltuielile efectuate de reclamantă cu personalul celor două societăţi, sunt de drept, aferente veniturilor impozabile ale intimatei reclamante, întrucât contractele încheiate cu societăţile franceză și elveţiană au drept scop asistenţa tehnică pe care acestea o pun la dispoziţia societăţii române prin agenţii lor, persoane fizice angajaţi ai societăţilor nerezidente, care au desfășurat o activitate managerială și executivă permanentă.
Pentru aceleași considerente, reclamanta are dreptul la deducere fiscală și pentru suma reprezentând cheltuielile pentru deplasările profesionale în România ale salariaţilor nerezidenţi, întrucât, aceste deplasări au avut ca scop realizarea contractelor de asistenţă tehnică încheiate de reclamantă cu firmele precizate, angajatori ai salariaţilor în discuţie.
În ceea ce privește comisionul de confidenţialitate și de exclusivitate, plătit firmei cipriote “A”, aceste cheltuieli fiind făcute de reclamantă pentru realizarea profitului impozabil, Curtea apreciază că suma este deductibilă la calculul impozitului pe profit, fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994 și ale art. 9 alin. (1) din Leg. Nr. 414/2002.
Comisionul în discuţie reprezintă o cheltuială aferentă realizării profitului societăţii, întrucât a fost plătit pentru serviciile de prospectare, asistenţă și consultanţă, asigurate de firma cipriotă în scopul implementării de către reclamantă a unor noi magazine de distribuţie în România. Suportarea acestor cheltuieli înainte de înfiinţarea noilor magazine este aferentă profitului firmei, întrucât pentru obţinerea lui se impune efectuarea de cheltuieli cu studiul și analiza de eficienţă economică în raport cu specificul activităţii propuse a se desfășura într-un anumit segment geografic și de populaţie. În mod cert aceste cheltuieli determină obţinerea de beneficii prin reducerea și evitarea cheltuielilor suplimentare, prin evitarea unor pierderi, prin micșorarea riscului investiţiilor efectuate de S.C.”H” S.A., fiind evident aferente realizării de venituri și ca atare, fiind deductibile fiscal.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.